Marița

Marița lui Cristi Iftime  by Dodi Mirodoni

Să nu care cumva să creadă cineva că filmul de debut în lungmetraj al lui Cristi Iftime are ceva de-a face cu Marița lui  Kálmán! Nu are! Marița lui Iftime este o DACIA rablagită, iar filmul se putea numi, ca să știe omu’  despre ce e vorba: „La drum cu Marița” .

Marița, la români, spre deosebire de Maritza lui Kálmán, contesa,  este un nume care, în general, dar mai ales în timpurile noastre, duce în derizoriu. Adică, deși pare un diminutiv de la Maria,  e mai de tăvăleală,  în sensul că:  „bună, rea, îmi făceam treaba cu ea”. Dicton valabil aici pentru DACIA. Și asta nu pentru că nu ar fi o marcă bună, ci pentru că în film era o mașină veche, uzată.

Dacă ne gândim că DACIA e România, ajungem departe, în caz că nu rămânem în pană! Filmul „Marița” a fost premiat la Karlovy Vary, pentru „simplitatea regiei”, cum motivează juriul. Chiar îmi puneam problema de ce  și cele mai anoste filme românești sunt premiate în afară! Iată: pentru simplitate, pentru prostie, pentru vulgaritate, pentru denigrare… Mai ales vulgaritate și denigrare!

Ada Solomon, producător de renume mondial, gata – gata să ajungă la Oscar, a mai ajutat tineri, că e la modă lozinca, să debuteze în lungmetraj, ca de exemplu Catrinel  Dănăiață cu filmul  „Dublu”. A ajutat, dar în calitate de co-producător, atunci cu Abis Studio, respectiv  Gabi Antal, acum cu  deFILM, adică  Radu Stancu, pentru a le mări, artificial, desigur, punctajul la CNC, de unde a și luat banii, nu din încasări anterioare, precum și de la „Europa Creativă”.

Catrinel  Dănăiață era consilier al Ministrului Culturii, Cristi Iftime nu știu ce calități are. I-a ajutat, vorba vine, pentru că de fapt le-a dat un vânt în prăpastie cu astfel de filmele de debut! Nici nu înțeleg de ce era obligatoriu ca acești  „tineri”  să  debuteze în lungmetraj! Doar așa, ca să  nu rămână virgini!? Cinematografic, vreau să spun!

Acum se vede de ce producătorii nu agreează ideea, chiar se opun cu vehemență, ca scenariile să fie predate direct de către scenariști la CNC pentru evaluare, nu prin intermediul lor! Dar să revin la „Marița”. Sala era plină. Nu arhiplină, dar plină bine. Am uitat să spun că era proiecția de gală. Pe alocuri, s-a râs în sală la câteva glumițe, deși filmul este declarat dramă, iar după părerea mea, este chiar tragedie pentru cinematografia română.

Ada Solomon și-a adus acolo toți colaboratorii, de nu mai aveau loc. Pe ecran n-au fost decât vreo 4 actori, dar în sală au fost mulți. Oricum, la noi,  cel mai bine văd că-și face treaba PR-ul filmului. Nu știu cum face, dar la proiecția de gală umple sala. Ulterior, de spectatori nu se mai ocupă. „Dublu” a avut per total 1400 de spectatori. Să vedem „Marița” dacă atinge acest record!

La urmă, realizatorii nu au mai solicitat întrebări de la public, pentru că am auzit că la proiecția pentru presă, criticul Valerian Sava ar fi întrebat cine a făcut parte din comisia de evaluare a scenariilor la CNC. Ceea ce nu se cade! Să întrebi, adică, așa ceva!

Despre film, ce să spun… Un tip, Alexandru Potocean, se supără pe nevastă, prietenă sau concubină, nu rezultă clar, și în loc să plece împreună la munte, pleacă separat. El trece pe la taică-su, Adrian Titieni, și pornesc împreună cu Marița pe drum de munte, iarna, fără zăpadă, spre fosta soție a lui Titieni, și ajung pe drum de seară la o viloae, care n-am înțeles pe banii cui a fost construită, că Titieni a fost un fluieră-vânt, după cum rezultă din film. E posibil să fi fost doar închiriată, pentru filmări.

Aici se cam îmbată, împreună cu ceilalți 2 frați ai lui Potocean, Andrei Huţuleac și Bogdan Dumitrache, în timp ce mama lor dormea într-o cameră alăturată, iar Titieni le povestește aventurile lui amoroase din timpul căsătoriei și de după divorț, insistând că i-a plăcut viața. Nu știu spectatorii ce au înțeles, dar el atât a înțeles din viață, și era profesor!

Nici scenariștii, Anca Buja şi Cristi Iftime, nu au înțeles ce înseamnă construcția personajelor, de ce profesor și nu cofetar, de ce 3 frați și nu 4 mai mici! Despre intrigă sau conflict, ce să mai vorbesc! Titieni își interpretează cu dezinvoltură rolul, ca de fiecare dată, dar nu înseamnă că este un personaj adorabil de care să nu-ți vină să te desparți. Ba, dimpotrivă. Dintr-ăștia întâlnim zilnic, pe scara blocului, pe stradă sau în tramvai.

De ce-aș merge la cinema? Ca spectator normal la cap, nu-mi poate fi simpatic un tată beat care-și uită copilul în mașină. Știu un caz în care cineva și-a lăsat papagalul ca să plătească niște facturi. A fost coadă la ghișeu și când s-a întors după o jumătate de oră, papagalul plesnise din cauza efectului de seră.

Titieni a mai spus și un banc idiot, în timp real, cu un țăran care a mâncat o friptură de bou la un restaurant, și boului i s-a făcut sete. Inadvertența, zic eu,  constă în faptul că friptura este întotdeauna de vacă, de mânzat, sau de vițel, nu de bou. Ba au  mai și comentat și râs isteric tot restul filmului, probabil pentru a arăta armonia din sânul familiei reunite, deși reunită parțial și vremelnic.

Acum,  mi-am adus și eu aminte un banc mai bun, că de film, ce să mai spun! Zice că după prima permisie, plutonierul i-a întrebat pe răcani cum a fost. Aceștia se codeau să răspundă. Hai, spuneți, nu vă sfiiți, i-a încurajat el. Până la urmă, i-a luat pe rând. Primul a spus că a fost la Marița. Bine, i-a spus plutonierul, vezi că n-a fost greu? Al doilea? Păi și eu am fost la… Marița. Bine și așa, că permisia a fost scurtă, nu aveați timp. Al treilea? Tot la Marița… Ultimul? Să trăiți, eu sunt Marița!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s