Requiem for a Dream 2001

Requiem for a Dream (2001) în regia , de acum a  foarte cunoscutului regizor Darren Aronofsky ( The Fountain, Black Swan , Mother-2017 ) a avut la bază romanul omonim scris în 1978 de Hubert Selby Jr., care prezintă personaje din clasa mijlocie americană care vor decădea datorită diferitelor forme de dependență, droguri, medicamente , conducându-le  într-o lume a iluziei și a disperării nesăbuite, ulterior depășită de realitate. Unele  dependențe  par inofensive, dependența de o persoană pe care o iubim/urâm, aservim/aservită, dependența de muncă/ lene, de operații estetice, dependența de mâncare, de selfie-uri , de un film. Și totuși, orice dependență poate lua ușor amploare spre viciu, distrugere și autodistrugere.

Sinopsis

Sara Goldfarb (Ellen Burstyn ) este o femeie care și-a pierdut soțul cu mult timp, dar care are un fiu, pe nume Harry.  Dependența ei este televizorul și mâncarea, o dependență ce se schimbă radical atunci când primește un telefon în care e invitată să participe la emisiunea ei favorită (deci o motivație f.puternică) , fapt care o determină să apeleze la pastile de slăbit care conțin anfetamine, pentru a putea incăpea din nou în rochia ei roșie pe care o adoră. Harry Goldfarb (Jared Leto ) este fiul risipitor al Sarei care vine acasă doar ca să îi ia televizorul și să îl vândă pentru a primi bani pentru propria lui dependență: heroina. Tyrone C. Love (Marlon Wayans) este prietenul cel mai bun a lui Harry și Marion Silver (Jennifer Connelly ) este iubita lui Harry, amândoi având același viciu ca el.

 

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Filmul ne surprinde o realitate  atât de comună în zilele noastre, încât preferăm să o ignorăm  pentru a nu fi părtași la aceste autodamnări. Tot ceea ce simt și nu simt personajele, limbajul lor, iluziile cu care se hrănesc, lucrurile neînsemnate cărora le dau o importanță majoră, doar pentru a nu se conecta la propriile vieți, la propriile eșecuri, toate acestea  ne induc un sentiment de culpabilitate, pentru cât de puțin îi cunoaștem pe cei din anturajul nostru , pentru superficialitatea relațiilor interumane.
Finalul filmului , halucinant,aparent  merge spre bine. Dar singurii probabili  învingători sunt Sara și Harry , chiar dacă ei au suferit poate cel mai mult , dar sperăm că au învins viciul.   Ceea ce are Marion e o fericire temporară legată de doza pe care o căpătă  în urma vânzării  în modul cel mai înjositor a  propriului trup , iar ceea ce are Tyrone nu cred că poate avea vreun punct pozitiv chiar dacă prin sevrajul acestuia regizorul încearcă să ne arate că e pe calea spre vindecare. Oare visurile nu sunt și ele adesea niște droguri care în loc să mobilizeze energiile pozitive dau impresia de neputință ?

Filmul

Un film șocant chiar și la a doua vizionare ! Nu știu dacă intenția realizatorului acestui film a fost pur și simplu doar de a ne moraliza în legătură cu consumul de droguri  sau de a ne avertiza să nu ne punem dorințe care ne depășesc. Da, foarte demoralizator!
Imaginea :Aronofski lovește cel mai tare prin maniera de a trata foarte vizual subiectul. Stăpân pe tehnici și efecte moderne (chiar experimentale) pentru a  adapta romanul lui Hubert Selby Jr,cu care a colaborat la conceperea scenariului, el recurge la ecran divizat (split screen ), la montaj paralel, la  succesiune de imagini cvasi-subliminale , la schimbarea distanțelor focale, la cameră independentă pentru a prinde din mers cele mai mici detalii .
Tema muzicală  obsedantă, sfâșietoare îi aparține lui Clint Mansell, maestrul rock-ului electronico-acustic!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s