Death Note (2017)

Trebuie sa mentionez de la inceput ca sunt un fan al anime-ului Death Note din 2006, si cred ca este unul dintre cele mai bune realizate de japonezi, chiar cu tot cu acea parte a doua a lui (pour les connaisseurs). Deci din start îmi este greu sa privesc obiectiv remake-ul american produs de Netflix care tocmai a apărut și este spre vizionare online, dar chiar și asa o sa fac tot posibilul, urmând să discut succint și diferențele mari față de producția originală.

Regizat de Adam Wingard, un obișnuit al filmului horror-thriller, cea mai mare reusita a lui fiind probabil The Guest (2014), un omagiu adus filmelor horror din anii 80, Death Note spune povestea unui tanar american care intra in posesia unui carnet capabil sa omoare orice persoana a carui nume este scrisa in el, si decide sa ia justitia in propriile maini executand în numar mare tot felul de criminali periculosi. Situatia se complica atunci cand un detectiv renumit si misterios cunoscut doar sub numele de „L” se implica în gasirea acestui justitiar.

Filmul da dovada de simt estetic. și se pot vedea afinitatile unui regizor ca Wingard, capabil sa creeze o atmosfera întunecata și elemente vizuale captivante, însă din păcate aici se opresc laudele, și totuși nu îl pot judeca pe regizor pentru mai mult de atât pentru ca atunci când trei scenariști americani încearcă să adapteze un anime pentru publicul de peste ocean rezultatele lasă de obicei de dorit (a se vedea cazul Ghost in the Shell). Asadar, ce câștigă stilistic este pierdut în substanță.

Interpretarile nu sunt deosebite, de remarcat fiind doar Lakeith Stanfield (Get Out) in rolul lui „L” si Willem Dafoe, aici doar intr-un rol vocal, dar plin de nuante, interpretand shinigami-ul cunoscut ca Ryuk. Ryuk, un personaj generat complet pe calculator, cu ajutorul tehnicii motion-capture, destul de fidel variantei animate, un alt plus al partii vizuale, dar care este mult mai infricosator atunci când este ascuns, decat prezentat în prim-plan, meritele vocii lui Dafoe, fara indoiala.

dn

Avem parte poate de prea multa actiune, pana la o scena de urmarire lunga si lipsita de scop, un scenariu ambiguu si aglomerat de fire narative secundare ce putea fi trecute cu vederea si personaje cu motivatii indoielnice, fiind si cazul personajului principal Light Turner, care trece usor de la adolescentul tamp si indragostit la un strateg perfect in situatiile la limita. Sunt de parere ca Nat Wolff a avut o interpretare decenta, dar a facut tot ce a putut cu ce i-a fost oferit acestui personaj.

Ne-a fost promis un horror psihologic si ne-am ales cu un thriller politist pe fondul unei povesti de dragoste adolescentine, clasic american. Seria Death Note (2006) a avut parte in urma succesului de numeroase adaptari japoneze live-action sau animate, niciuna macar aproape calitativ, lucru ramas neschimat in urma productiei de acest an.

Deplasarile de la materialul original, desi evident necesare pentru o adaptare (actiunea se petrece in Seattle), sunt deranjante pentru cine a avut o experienta in prealabil cu aceasta serie. Light, protagonistul, devine astfel dintr-un tanar geniu motivat de un puternic simt al dreptatii si un complex de superioritate, un tip cu o inteligenta usor peste medie, manipulabil si manat in actiuni doar de atractia fata de colega sa de liceu, ea fiind responsabila de majoritatea deciziilor, practic o inversare a rolurilor fata de seria originala.

Ryuk, zeul mortii, cu toate ca este recreat fidel, de la aspect, la rasul caracteristic si obsesia pentru mere, are un efect mic asupra actiunii si relatia sa cu Light este redusa la cateva scene explicative. Personajul lui „L” este poate cel mai bine adaptat, avem prezentata si originea acestuia, dar intr-un ritm grabit si fara o semnificatie majora in actiune, iar interpretarea lui Lakeith Stanfield il face suficient de atragator si pentru publicul nefamiliarizat cu caracterul lui neobisnuit.

Marile schimbari fata de anime sunt cele care țin de ton și tematica. Sunt parcurse razant tema moralitatii si cea a mentalitatii colective, filmul mizand mai mult pe spectacol si mister decat pe dezbaterea diferitelor teme de gandire, asa cum se intampla in productia originala. Pentru cine este interesat recomand sa ii acorde o vizionare anime-ului aparut in 2006, cât despre acest film, pot fi 100 de minute de relaxare usoara intr-un weekend, dar nimic mai mult. Deci dacă erati entuziasmati (cum am fost eu) inaintea aparitiei, acum ar fi momentul sa luati acele asteptari si sa dati cu ele pe fereastra. Hollywood strikes again!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Death Note (2017)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s