,,Mahler” (1974)

gus

L-am văzut ieri pe  Robert Powell (cel mai frumos și mai celebru Hristos al cinematografiei ) în filmul ,,Mahler” (1974)  în rolul titular care ne prezintă ultimele zile de viață ale compozitorului Gustav Mahler în 1911. Un Powell talentat și cam  firav, insignifiant (spre deosebire de adevăratul muzician) la distanță de doar 3 ani când da gata spectatorii cu apariția sa în miniseria tv ,,Isus din Nazareth”. Cât de mult contează echipa care lucrează direct la crearea unui personaj: regizorul, machiorii , operatorii !

Filmul ,,Mahler”e interesant, modern prin scenele onirice punctate cu fragmente din compoziții celebre ale lui Wagner, Mahler- prin flashback-urile în care își rememorează etape din viață : copilăria marcată de antisemitism și de violențele tatălui, clipele unice de bucurie și fericire când compune, iubirea și relațiile tumultoase cu soția sa Alma mai tânără cu douăzeci de ani decât el, convertirea de la iudaism la catolicism (pentru a-și asigura postul de Director al orchestrei Filarmonicii din Viena) moartea fratelui său și a fiicei sale. Întors dintr-un turneu epuizant în SUA, Mahler e în trenul spre Viena, unde după un leșin e bântuit de fantasme (întâlnirea mai mult decât neprotocolară cu împăratul Franz Joseph căruia îi cere postul de director, scena  frenetică cu simboluri naziste în care e protagonistă o walkirie în persoana  Cosimei Wagner, fiica lui Franz Liszt și soția lui Richard Wagner- aceasta, pentru a nu știrbi reputația soțului ei ceruse, în realitate, ca Mahler să fie concediat de la filarmonică) de coșmaruri  (,,vede”cum e înmormântat de viu, spre bucuria soției sale ! )

O scenă de început, în care o cabană unde Mahler obișnuise să compună ia foc , rezumă acest film fantasmagoric și în ,,contrapunct”, o metaforă a violenței creatoare și a destinului tragic al acestui mare artist prea puțin înțeles.
Regia: Ken Russell- filmul acesta este considerat cel mai bun film al său
Cu: Robert Powell , Georgina Hale
Nominalizare pentru Palme d’Or la Cannes în 1974                                                                    Grand Prix Technique la Cannes în 1974
Premiul pentru cel mai original scenariu britanic la Writer’s Guild of Great

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s