Collateral beauty

Un film pus pe listă încă de la-nceputul anului, când a fost anunțat. Am tot amânat să-l văd cu suspiciunea că ar fi unul lacrimogen. Și am cam avut dreptate, este în genul belgianului Paradisul spulberat / The broken circle breakdown, aproape la fel de reușit – dar nu chiar.

Will Smith face aici un alt rol bun de tată, după și parcă în continuarea celui din În căutarea fericirii (2006) / The Pursuit of Happyness: același tată dispus să meargă până în pânzele albe pentru copilul său. Un film manipulator, aproape religios – menit să te pună pe gânduri cu privire la felul în care oamenii reuşesc să găsească frumuseţea vieții, în ciuda suferinţei pe care aceasta le-o presară pe traseu.

Până la urmă din dramoleta pe care o suspectasem (și care se construiește în fața ochilor spectatorului) iese în cele din urmă o dramă cuprinzătoare și destul de convingătoare, dacă faci abstracție de câteva momente plictisitoare și reziști până la sfârșitul filmului. Cred că meritul aparține actorilor care fac roluri mai bune decât partitura pusă la dispoziție, umanizând schematismul scenariului.

Partea bună a filmului este despre a doua șansă pe care o primim / acceptăm greu, dar nu ne-o refuzăm niciodată. În rest, nimic altceva decât un alt film de Crăciun, care-și propune să ne vândă emoție de sezon.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s