Ghost in the Shell (2017)

A 99-a e cu noroc, așa că o vedem pe Scarlett Johansson brunetă în remake-ul după Kôkaku kidôtai (1995), în rolul unei gazde care reușește să controleze un creier după mai multe încercări ratate ale savanților corporației Hanka.

Debutul filmului respectă întocmai animația făcută după celebra serie manga. Celor care n-au văzut originalul din 1995, Ghost in the Shell le va aminti însă de altceva, și anume seria HBO cu roboți Westworld (scenele de început, în care observăm cum sunt creați androizii sau gazdele).

Mai departe, vom remarca faptul că filmul de animație după seria anime mecha a constituit o sursă de inspirație și pentru celebrul Matrix, ceea ce justifică cu vârf și îndesat vizionarea remake-ului. Acesta se inspiră mult în efectele vizuale dintr-un SF celebru, respectiv Blade Runner (1982).

Așa că Ghost in the Shell nu este chiar un film pentru oricine, din mai multe motive:

  1. Datorită efectelor vizuale, nu are rost să-l vezi altundeva decât la cinema, pe IMAX
  2. Ca să-l apreciezi trebuie să ai idee de referințele sale: să fi văzut și apreciat seria manga creată de  Masamune Shirow.
  3. Este o încercare de film-cult, care se apropie mai mult decât alte filme de cinema de anime-urile din care se inspiră, dar încearcă să-și definească propriul story, astfel încât pe parcurs se îndepărtează atât de originalul Ghost in the Shell cât și de Blade Runner.

În concluzie, un film care fuge după doi iepuri (două surse de inspirație) dar nu prinde nici unul, poate fiindcă încearcă să fie original și să facă mai mult, în 2017, decât filmele din anii 90. Puteți merge fără griji cu copiii la el, se vor distra – este un  film făcut pe mintea lor. Ca să vă distrați și dvs (părinți, unchi sau mătuși) recomand însă vizionarea surselor sale de inspirație, pentru a putea aprecia cât a evoluat (sau nu, ori în ce direcții) producția modernă față de cea clasică.

Fanii primului film au fost nemulțumiți de remake pentru faptul că personajul negativ, The Puppet Master a fost transformat într-un tip emo, iar fondul sonor nu s-a ridicat la înălțimea muzicii excepționale (pentru cunoscători, cum aminteam) din prima parte. Greșeală în care, spre exemplu, producătorii serialului Twin Peaks (a cărui serie a II-a debutează în această seară pe HBO) nu au căzut, genericul filmului respectând întocmai muzica originală a primei serii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s