Gold (2016)

Când poveștile sunt prea bune pentru a fi adevărate, apar filme precum acest Gold (2016), tradus la noi ca Goana după aur. Cu un scenariu deosebit (autor: Patrick Masset), inspirat după un caz real – un adevărat scandal petrecut la bursa din Toronto – al micii companii canadiene Bre-X din Calgary (Washoe Mining Inc – în film, mutată în Reno, Nevada) Gold e destul de departe de Goana după aur realizată de Charlie Chaplin în 1925, dar asta nu-l oprește să fie totuși una din cele mai bune intrări ale lunii trecute în cinematografe.

Și asta datorită actorilor principali: Matthew McConaughey s-a ras în cap, și-a pus dinți falși și s-a îngrășat mâncând cheesburgheri și milk-shake-uri plus pizza și bere la ore mici – iar rolul făcut (un personaj la marginea prăpastiei) este în aceeași notă cu cel din Dallas Buyers Club; Matthew l-a declarat rolul său favorit, din tot ce a jucat până acum. Iar Edgar Ramirez face un rol apropiat de cel din remake-ul Point Break – de aceea mi-am și imaginat cum e prezentat producătorilor: o combinație de Dallas Buyers Club și Point Break, pe fundal de comedie financiară gen The Big Short.

Rețeta este cam aceeași: un scenariu aparte, actori experimentați (într-o variantă anterioară de regie rolul principal i-a fost propus lui Christian Bale), glume memorabile („Inventatorul hamburgherului a fost un tip deștept, însă cel care a inventat cheeseburger-ul… un geniu“, sau toastul: „pentru raton“) și un final neașteptat, totul bazat pe o poveste prea bună pentru a fi adevărată. Și totuși, după cum afirmau producătorii, tocmai amănuntele senzaționale – cele mai puțin credibile – sunt cele reale, abia restul e ficțiune.

Autorii folosesc de regulă genul acesta de scenariu (Loosely Based On A True Story) când decid să schimbe ambalajul poveștii de viață, nu atât pentru a proteja personajele reale, prea puțini fiind interesați în ziua de azi de viața privată a cuiva, se pare – cu toate lozincile, ci pentru a o face mai atractivă. În cazul acesta situația este pe dos povestea atractivă era deja (poate chiar prea-prea) și trebuia făcută mai… credibilă. Dar cum faci o poveste adevărată să pară și credibilă?

Toată această încercare de re-asamblare a personajelor (de conturare a lor), face prima parte a filmului mai puțin atractivă pentru cinefilul cu pretenții, care vrea să vadă bomboana de pe tortul autorului încă din primele 15 minute. Așa că povestea te pune la încercare și pe tine ca spectator, acțiunea conturându-se ceva mai lent, dar răbdarea îți va fi răsplătită, chiar dacă te vei bucura de un final previzibil. Filmul tocmai asta își propune, să te bucure în final, după ce te-a chinuit puțin 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s