Sosirea (2016) și plecarea extratereștrilor

Un SF despre sosirea unor heptapode, care ia un singur premiu Oscar din opt nominalizări (celelalte 7 rămânând SF-uri) – și anume pentru cele mai bune efecte sonore. Adevărul este că asta e ce-ți rămâne din film: sunetul acela straniu ce aduce cu sirena unei nave și poate frumoasa reprezentare grafică a limbajului extraterestru – ca și teoria despre scrierea semasiografică = una ce nu reprezintă sunete, ci transmite înțelesuri.

Un scenariu promițător…

După ce începe bine, cu extratereștrii misterioși despre care toată omenirea-i curioasă: de ce-or fi venit – și oare ce se dă? – în vreme ce ei stau cuminți în scoicile lor, lăsându-i pe omuleți să se perpelească, filmul are un final cam facil.  Adică, oarecum minimalistă teoria timpului, cel puțin pentru cei familiarizați cu filmele SF, ca și acea găselniță de scenariu care închide cercul, cu arma… timpului. Bun, problema e că partea subtilă cu timpul personal, acel mic infinit care include tot, rămâne în subsidiar, ca și ipoteza Sapir-Whorf, despre limbajul care ne schimbă viziunea asupra lumii.

Extrapolând, aici limbajul schimbă și percepția asupra timpului, într-un final (dar și asta are efect numai asupra eminentei lingviste). Interesant, dar cam puțin pentru un regizor mare fan al Odiseei spațiale 2001. La fel, confuzia populației sugerată doar din transmisiile televizate sau dintr-o discuție telefonică a soldaților din bază cu familia. Să zicem ok pentru fratele celui care a încercat cu Mars & Avril un SF după benzi desenate.

Am putea spune că tocmai ritmul îi lipsește peliculei premiate pentru editarea de sunet (cum este numit acum premiul pentru efecte sonore). Prezența (relativ importantă) a chinezilor se explică prin sursa de inspirație a scenariului: nuvela “Story of Your Life”, semnată de Ted Chiang. În vreme ce armata chineză și cea rusă sunt cam nevricoase, cea americană – surprise! – e cea mai puțin belicoasă, fiindcă nu prea pare dornică să atace (din start, cel puțin) scoicile alienilor.

…finalul, ușor dezamăgitor

arr2O altă burtă în scenariul care debutase promițător apare când vine vorba de motivația heptapodelor: venite să le ofere ajutorul umanoizilor acum, pentru ca serviciul să li se-ntoarcă peste 3000 de ani. Serios? Cu tot avansul lor tehnologic (chestie apriori acceptată de toată lumea), alienilor le ia cam mult timp până s-ajungă să discute cu oamenii în limbajul lor (hiero)grafic, iar atunci le transmit doar fragmente de cunoștințe, nimic complet. În acel moment, par veniți la concursul miss Univers, preocupați de pacea lumii.

arr3La final, sosirea se transformă în plecarea extratereștrilor, și toată lumea, atât din micul (în film) cât și cea din fața marelui ecran e mulțumită: ce bine c-au venit extratereștrii și ce bine c-au plecat cu scoici cu tot, înapoi în supa lor primordială, lăsându-ne să ne chinuim (în continuare) să ne înțelegem unii cu alții!

Cât despre restul problemelor, acelea sunt SF-uri…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s