Am remarcat cu ocazia recenziei de pe platfoma CeFilmeVăd.ro – dedicată în principal filmului românesc – câteva apariții cu totul noi în peisajul autohton printre care și cele Două lozuri ale lui Paul Negoescu. Scriam acolo că firescul unei comedii cu subiect cunoscut apare aproape ca o ciudățenie în acest film agreabil, care se mulțumește să afișeze pe ecran scene din banalitatea vieții de zi.

Două lozuri este un film cu buget mic (30.000 euro) care nu se răsfrânge asupra peliculei. Rezultatul este un produs reușit, profesionist – dar fără să epateze, reușind să-și atingă în subsidiar și obiectivul de a-i pune la treabă pe absolvenții Școlii de actorie conduse de Dragoș Bucur, Alexandru Papadopol și Dorian Boguță. Nu este vorba însă de un filmuleț de reclamă (tras de păr, ca Love building), ci de o producție de mare succes la public – ceva ieșit din comun (din Dogmă sau din Noul Val – cum vreți să-i ziceți) pentru cinematografia română.

Nu are cine știe ce mostre de actorie – majoritatea (tinerilor) actori jucându-se pe ei înșiși, fiind distribuiți în roluri cât mai apropiate de felul lor de a fi – profesorii dând aici adevăratul examen prin trei roluri ieșite din comun ale „tovarășilor de pahar”: Dragoș Bucur oferă o altă mostră a dezinvolturii sale de băiat care „umple ecranul” – aici un tâmplar impulsiv și fără prea multe la mansardă, dar care influențează cursul evenimentelor.

Dorian Boguță este un mecanic – tipul muncitor „pâinea lui Dumnezeu” – de care până și iubita pare să profite, iar cel cel mai funny rol îl face Alexandru Papadopol fiind cel care vine cu cea mai bună compoziție.

Papi este actorul care se joacă cel mai puțin „pe el însuși” (playing himself) în acest film – construind un personaj diferit personalității sale – un conțopist, adică altceva decât ceea ce a propus până acum pe ecran. Singurele secvențe care amintesc de „clasicul” Papadopol sunt cele auto-referențiale și ușor ironice la adresa cinematografiei române, un exemplu de film dezavuat fiind tocmai Marfa și banii – momentul în care a început totul.

Pentru ca tacâmul să fie complet, filmul a beneficiat și de o mică furtună într-un pahar cu apă (de care pomenea și Laura aici), care a dovedit că publicitatea negativă este tot publicitate. Rumorile stârnite în acest context în jurul celor Două Lozuri au traversat social-media din România, și astfel mulți au aflat de existența filmului și automat, lumea a devenit curioasă. Așa se face că Două lozuri a strâns mai mult public în cinematografele românești decât Sieranevada 🙂

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Două lozuri și un succes de public&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s