I, Daniel Blake (2016)

I, Daniel Blake (2016) este o dramă în regia lui Ken Loach. Britanicul anunțase că Jimmy’s Hall va fi ultimul său film și totuși a recidivat, această ultimă realizare a sa bucurându-se de succes la Cannes, unde câștigă Palme d’Or-ul. Din distribuție fac parte actrițele Hayley Squires (Katie) și Sharon Percy (Sheila).

Protagonistul Daniel Blake (Dave Johns) este un bătrân care suferă de o boală la inimă, lucru ce nu-i mai permite să muncească. Pornind de la acest fapt, filmul denunță sistemul britanic de ajutor social: completarea unui chestionar rigid (în funcție de care o persoană poate sau nu să fie considerată aptă de muncă), care nu ține cont de recomandarea medicului – lucru care i se întâmplă protagonistului – așteptarea infinită a unei decizii în cazul cererii unui recurs, șamd.

Toate acestea îl poartă pe Blake într-un du-te vino continuu de la o întreprindere la alta: i se spune că pentru a continua să ia ajutorul de șomaj, trebuie să facă dovada căutării unui loc de muncă și în ciuda faptului că medicul i-a recomandat să nu mai lucreze din cauza problemelor mari de sănătate, Blake nu are de ales.

Unele scene în aparență comice (cum este cea în care Blake utilizează pentru prima dată calculatorul, fiind stângaci dar neavând altă soluție, cererea de contestare a deciziei care atestă că e apt de muncă trebuind să fie aplicată online), lasă un gust amar: nevoile persoanei nu mai sunt ascultate, oamenii ajungând să fie tratați ca niște cifre sau rânduri din lista de așteptare a unui ajutor social.

Sunt și scene care emoționează: Blake protestează împotriva absurdului situației, scriind pe pereții instituției de ajutor social că așteptarea unui răspuns din partea lor în cazul contestării deciziei lor cum că ar fi apt de muncă îl va face să moară de foame, lucru care strânge câțiva admiratori de pe stradă care îl aclamă sau râd, nefiind implicați direct în situația tragică.

Într-o altă scenă el merge la instituția de monitorizare a șomerilor și-i spune funcționarei un adevăr crud: în spatele ecusonului prietenos, nu este tratat decât ca un individ ce trebuie să aplice pentru locuri de muncă inexistente (similar cu La loi du marché), doar pentru a fi strivit și umilit de sistem – și în cele din urmă pentru a fi șters din dosarele lor.

Filmul are un puternic caracter realist, cu adevăruri care sfâșie, iar la finalul filmului (care a rulat în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Iași), am văzut chiar oameni care lăcrimau. Chiar am rămas cu un sentiment de tristețe și de revoltă, m-a făcut să-mi pun întrebări legate de starea umanității, de importanța pe care i se dă unui om, indiferent de statutul său în societate.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;I, Daniel Blake (2016)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s