Les Innocentes 2016 – Sic transit gloria mundi

Les Innocentes a debutat în ianuarie, în selecția oficială a Festivalului de Film Sundance, sub titlul Agnus Dei (Mielul lui Dumnezeu), dar se pare că cel preferat a fost totuși Les Innocentes – un titlu mai puțin religios în mod fățiș, dar mai expresiv, care se aplică mai multor categorii de oameni, precum și mai multor feluri de inocență. Inspirat de evenimente reale, este o dramă despre costurile lipsei de umanitate a omului față de om, a cărei victime cad de cele mai multe ori femeile și copiii.

Este, de asemenea, despre a face un sens din suferință și despre modul în care aceasta se raportează la Dumnezeu, despre credință și îndoială, o temă familiară de altfel, explorată în multe filme, dar până acum din perspective masculine. Filmul de față nu este doar dominat de personaje feminine, ci chiar regizat de o femeie, Anne Fontaine, și filmat de o alta, Caroline Champetier.

O dramă religioasă convingătoare despre ororile războiului care ne spune povestea întunecată a unor călugărițe dintr-o mănăstire benedictină poloneză din provincie, aflată pe avarie din cauza daunelor psihologice, la scurt timp după eliberarea Poloniei de către armata sovietică, în 1945.

La un spital francez al Crucii Roșii din Varșovia, o doctoriță, Mathilde (Lou de Laage), este abordată de o călugăriță disperată care îi cerșește ajutor. Una din membrele comunității monahale este gravidă și, ajunsă în chinurile unui lung travaliu, are nevoie de îngrijire medicală. Cu toate că îi este interzis să ofere  tratament oricăruia dintre localnici, Mathilde merge cu ea și ajută la nașterea copilului. Acolo găsește alte șapte călugărițe aflate în faze înaintate de sarcină. Modul în care sarcinile s-au produs nu este inițial discutat, dar în curând răspunsul este dezvăluit.

Nu este prima dată când granița dintre mănăstire și lumea de afară a fost încălcată, dar faptul că a existat o încălcare anterioară, o face pe prezenta necesară. În timpul ocupației lor din zonă, soldații sovietici au pătruns în mănăstire și le-au violat în mod repetat pe măicuțe. Secretul este esențial: măicuțele susțin că dacă ceva din ceea ce s-a întâmplat cu ele ar ajunge la comunitate, rușinea ar fi prea mare pentru mănăstire pentru a mai putea supraviețui.

Cu decorul său, fundal al celui de-al doilea război mondial și paleta aproximativ egală, alb-negru, Les Innocentes evocă luminosul Ida lui Pawel Pawlikowski, cu care împarte o serie de actrițe, în special Agata Kulesza, care a avut rolul judecătoarei deziluzionate în Ida și joacă maica stareță aici. Ambele filme explorează frontiera dintre viața monahală și cea lumească prin prisma relațiilor dintre femeile cucernice și cele necredincioase.

mv5bytfkntdmytctmjm5os00zwi1lwjlotetngiyyji0n2uyzgfixkeyxkfqcgdeqxvymtewmty3ndi-_v1_

Cu mai multe personaje, Les Innocentes este mai puțin schematic decât Ida, dar contrastele formale reies în ambele: Ida se prezenta ca o tânără naivă, devotată și credincioasă în raport cu Kulesza membră a partidului comunist, în Les Innocentes, Mathilde este o tânără comunistă, idealistă, cu Kulesza pe cealaltă parte a diviziunii sacru-profan, dar cu mai multe în comun cu rolul ei din Ida decât pare la prima vedere.

Citiți continuarea pe noua noastră platformă www.cefilmevad.eu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s