hunt2-master768

Hunt For The Wilderpeople (2016) – a kiwi movie

Noua Zeelandă are un avantaj nedrept față de multe alte țări atunci când vine vorba de filme și scene turnate în exterior, deoarece acolo natura este uimitoare în frumusețea ei. Cel mai recent film al lui Taika Waititi, Hunt For The Wilderpeople, profită din plin de acest peisaj intens pentru a spune o poveste amuzantă și totodată emoționantă.

Filmele lui Taika Waititi (actor, regizor și scenarist de origine maoră) dețin recordul încasărilor din Noua Zeelandă din toate timpurile, obținând premii la prestigioase festivaluri de film din întreaga lume. Talentul său pentru filme de comedie efervescentă, la care am fost martoră în Boy, Eagle vs. Shark sau What we do in the Shadows este demonstrat mai departe în această poveste.

Hunt For the Wilderpeople a depășit așteptările încasărilor de box office în Noua Zeeleandă, și este extrem de apreciat în presa americană de specialitate. Filmul este o dramedie, în care Waititi jonglează cu umorul plin de viață printre momente de patos și afecțiune onestă, făcând din poveste o joacă de-a râsul-plânsul pe parcursul unei aventuri terifiante, trimițându-ne cu gândul la Moonrise Kingdom al lui Wes Anderson și, în același timp, la revistele de benzi desenate.

Este povestea bine spusă a isprăvilor unui cuplu neobișnuit format dintr-un copil delicvent, Ricky (jucat magnific de Julian Dennison) și un bătrân ciudat și morocănos, Hec (veteranul Sam Neill), în fuga lor de poliție. Ricky este un preadolescent, o durere de cap pentru serviciile de asistență socială și pentru familiile adoptive în sânul cărora birocrații l-au plasat de-a lungul timpului. Are probleme cu „spargerea chestiilor, furtul chestiilor, lovitul chestiilor și incendierea chestiilor.”

Obraznic și nepoliticos, este o mare belea pentru toată lumea, un scandalagiu convingător, dar este foarte clar că izbucnirile sale provin din furia născută din nevoia nesatisfăcută de afecțiune. În ciuda vieții dificile, printre episoade de asistență parentală, Ricky a avut timp să descopere cultura pop și, în unele dintre cele mai bune momente din film, face analogii ale realității cu scene din The Lord of the Rings, The Terminator sau din versurile lui Tupac, se autoproclamă gangster și compune haiku.

wilderpeople_ricky-0-0

Cu un ultim efort de a-l ține la distanță de centrul de detenție pentru minori, autoritățile îl plasează într-o destinație uitată de lume, în grija a doi gardieni primitivi. Călduroasa mătușă Bella (Rima Te Wiata) îl iubește ca pe un animal de companie salvat, în timp ce soțul ei, unchiul Hec, îl consideră pe Ricky un animal sălbatic. Ricky se simte în scurt timp acasă cu această nouă familie adoptivă, până când, brusc și fără nicio vină proprie, totul se schimbă pentru el. Momentul în care o tragedie neașteptată lovește, îl amenință cu relocarea într-un nou cămin. Soluția pe care o găsesește, susținut la un moment dat de unchiul Hec, este să se facă dispărut în pădure.

Un copil urban al erei digitale, amețit de jocuri video, filme și TV, Ricky nu face distincții clare între realitatea vieții rurale și o pădure din „The Lord of the Rings”, chiar dacă e îmbunătățită cu mirosuri și mizerii veritabile. Pădurea este locul în care se petrece cea mai mare parte a filmului. Pentru copil este o mare aventură, o șansă de a vâna cu o armă adevărată, jucându-se la limita legalității. Pentru Hec este un mare disconfort, cel puțin la început, trebuind să-și asume rolul tatălui pentru un copil pe care îl detestă. „Nu te abate de la cărare”, îl avertizează pe Ricky când acesta pornește în căutare de ajutor. ”Dacă ești disperat, mănâncă-ți câinele.”

Nici una dintre răsturnările de situație, surprizele excelent gândite sau personajele întâlnite pe traseu nu sunt previzibile.  În timp ce Hec și Ricky formează această alianță improbabilă și bizară care luptă pentru supraviețuire în pădurea ce pare fără sfârșit, asistenta socială a băiatului, Paula (Rachel House), presupune că este vorba de răpirea copilului de către un molestator. Paula, o arogantă care se comportă ca o psihopată și calculează totul greșit, greșește din nou. Săpând tot mai adânc în absurditate, Paula lansează o urmărire cu batalioane de poliție. Rezultă din acest moment o vânătoare de oameni la nivel național, iar haiducii de ocazie trebuie să-și reconsidere opțiunile: ori să renunțe în culmea gloriei, ori să-și depășească diferendele și să supraviețuiască împreună.

La fel ca și filmul în sine, coloana sonoră este neobișnuită, un mix eclectic de surse și influențe, în special în nota electronică a anilor ’80, care în mod intenționat se canalizează pe artiști precum Tangerine Dream și Jan Hammer, intercalați însă și cu o serie de piese originale, care virează dinspre optimism și dinamic spre visător și contemplativ.

E un film despre maturizare – la orice vârstă – și despre personajele întâlnite de-a lungul acestei călătorii. În cele din urmă, ceea ce face Hunt For The Wilderpeople memorabil este modul în care publicul devine atașat de personaje, iar acestea, așa cum sunt jucate de Dennison și Neill, sunt pe deplin întruchipate: pline de defecte, dar cu toate acestea niște ființe umane atât de adorabile.

2 gânduri despre “Hunt For The Wilderpeople (2016) – a kiwi movie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s