Shadows of Forgotten Ancestors (1966)

Între realism documentar și narațiune fantastică, filmul regizat de Serghei Paradjanov (după nuvela ,,Umbrele strămoșilor uitați„a scriitorului ucrainean Mihailo Koțiubinski) face un portret al ucrainienilor huțuli, prezentând nu doar mediul dur de viață, rivalitățile familiale brutale, dar și diferite aspecte din tradițiile acestora: costumele populare desuete, dialecte și muzică specifice, totul pe fondul unor eresuri copleșitoare.

În această lume atât religia cât și moartea veghează cu vigilență din primele secvențe. Foarte poetică legătura dintre om și natură: când plânge Maricika, afară plouă; când moare Ivan, copacii rămân desfrunziți; focul dispare o dată cu iubirea, rămânând doar cenușa. Expresia fețelor este modul prin care se comunică, se vorbește puțin.

Roșul sângeriu invadează ecranul, îmbrăcămintea, zăpada, ramurile copacilor, caii: un roșu sălbatic ca un permanent memento mori, o metaforă a crudului destin. Acțiunea filmului se petrece într-un mic sat huțul din Munții Carpați într-un timp neprecizat (ca în basme), o tragedia shakespeariană a unei iubiri imposibile, nu a lui Romeo și Julieta ci a tânărului Ivan pentru Maricika – al cărei tată îl omorâse pe al său.

Destinul tragic al protagoniștilor este implacabil: în căutarea lui Ivan, tânăra lui iubită are un accident și moare. Degeaba încearcă Ivan să se consoleze căsătorindu-se cu altă fată, dorul de Maricika îl va chinui și îi va otrăvi relația cu nevasta sa.

predki_long-1024x386-1024x386

Filmul este împărțit în douăsprezece capitole ca și lunile anului. Titlurile capitolelor apar scrise cu litere chirilice roșii pe fond negru. Numai ultimul capitol (Pietà) este scris cu litere latine albe pe fond negru:

  1. Carpații, uitați de Dumnezeu și de oameni, țara huțulilor.
  2. Ivan și Maricika.
  3. Câmpia.
  4. Singurătate.
  5. Mâine, primăvara.
  6. Ivan și Palagna.
  7. Viața de zi cu zi.
  8. Crăciun.
  9. Vrăjitorul.
  10. Cârciuma.
  11. Moartea lui Ivan.
  12. Pietà.

Filmul simplu, primitiv și intens are o poetică greu digerabilă pentru cei care nu se lasă copleșiți de forța imaginilor, pentru că da, stilul vizual, înflăcărat este hipnotic. Înlănțuirea repetitivă a unor imagini, ca-ntr-o perpetuă sarabandă, este realizată prin mișcări de cameră suple și obsesive. Desigur, i-am găsit și defecte acestui poem vizual, în sensul că nu prea apreciez inegalitățile de ritm, scenele prea îndelung repetitive, ca mai apoi să-mi pierd suflul, dar și capul, într-o euforie dionisiacă frenetică.

Filmul a obținut Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Mar del Plata (1965),  o medalie de aur la Festivalul Internațional de Film de la Salonic (1966) și Premiul special al juriului la Festivalul Unional de Film de la Kiev (1966).

shadows

Îl puteți vedea aici, pe platforma MUBI.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s