dance

Filmul nu a fost niciodată mut: dancing!

Dansul în cinema, cum am arătat aici, nu apare doar în filmele muzicale: el se insinuează de la începuturile cinematografiei, fie că se impune în derularea narațiunii, fie că ne surprinde  când ne așteptăm cel mai puțin, legat de un moment fugitiv, dar care dă peste cap povestea.

Filmul și dansul sunt exprimări artistice complementare: imaginea în mișcare/corpul în mișcare. În 1895 frații Lumière proiectează în public primul lor film și dansul devine subiectul predilect al operatorilor – în special dansurile tiroleze, javaneze, chinezești – cu succes uriaș la public, în această perioadă a filmului mut când  se făcea acompaniament muzical ,,live” sau la gramofoane în sălile de cinema.

Astfel filmele „dansante” proliferează în context muzical: café-concert, spectacole de operă, baluri, serbări câmpenești .

1896 -Dansul serpentină al regizoarei Alice Guy Blaché, în coregrafia dansatoarei Loïe Fulle

1914 – Tango Tangles cu Charlie Chaplin

1929 – Piccadilly (dans chinezesc)

1930 documentar African drumming from 1930 – original sound!

În loc de concluzie: filmul nu a fost niciodată mut, el s-a exprimat în cele mai diverse moduri, azi desuete, dar remarcabile în istoria cinemaului, și în acele vremuri (nu chiar atât de mult apuse) când se mergea la cinema cu respect, în ținută elegantă de seară!

(Va urma)

2 gânduri despre “Filmul nu a fost niciodată mut: dancing!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s