Florence_Poster_Horizontal_QUAD_UK_501930_FFJ_AW

Florence Foster Jenkins – puterea banului, automistificarea și succesul la public

Viața bate filmul! Personajul real: Florence Foster Jenkins (a trăit între 1886-1944) și-a permis datorită averii sale, să dea recitaluri private (la început acasă ori în sala de bal de la Ritz-Carlton, New York), apoi să înregistreze discuri, pentru ca în cele din urmă să-și împlinească visul „cel visat”: să se producă pe scenele operelor. La vârsta de 76 de ani a cântat la prestigioul Carneggie Hall (sala de concert în Midtown Manhattan, New York City, în Statele Unite) cu casa plină.

Această prezentare necesită JavaScript.

Florence a iubit muzica din copilărie, când a luat lecții de pian; și-a dorit să urmeze Conservatorul, dar bogatul său tată a refuzat-o, așa că după moartea acestuia în 1909 și-a putut permite lecții de canto: și-a completat veniturile ca profesoară particulară de pian și canto.

După moartea mamei sale în 1912, intrată în posesia unei averi de-a dreptul fabuloase, ea își poate exercita cu nonșalanță cele mai extravagante capricii. Convinsă că e o talentată cântăreață lirică, nu ezită să se dea în spectacol, masacrând arii celebre datorită interpretării false, a nerespectării ritmului, a tonului ridicat semănând a țipăt. Ea interpretează râsetele în public drept invidie chiar și atunci când presa dă cu ea de pământ. Soțul și profesorii nu au curajul să-i spună adevărul. Totuși, a fost un personaj apreciat.

Filmul Marguerite (2015) al regizorului Xavier Giannoli este o inspirație liberă după viața acestei femei devenite celebre. Cu : Catherine Frot, André Marcon, Michel Fau

Acțiunea este transmutată în Parisul anilor`20 și ne prezintă o femeie ultra-bogată, convinsă că e o cântăreată de top, pe simplul motiv că nimeni din anturajul ei (din interese financiare sau de teamă) nu a îndrăznit să o contrazică.  Ideea i-a venit lui Xavier Giannoli după ce a ascultat-o pe Florence Foster Jenkins la radio interpretând aria Reginei nopții din „Flautul fermecat“ al lui Mozart. Cineastul ne prezintă chiar esența acestei persoane care cu naivitate, sau dimpotrivă, cu o viclenie bine mascată se auto-mistifică, creându-și notorietatea împărțită între impostură și virtuozitate.

Filmul a fost selecționat pentru festivalul Mostra din Veneția.

Un nou film vine să completeze subiectul despre falsa cântăreață, dar într-un alt stil, mai aproape de viața ei, mai degrabă un biopic. Povestea Margueritei revine cu filmul din 2016, Florence Foster Jenkins al regizoruluii Stephen Frears. 

Această prezentare necesită JavaScript.

O poveste excepţională, plină de emoţie, umor şi muzică, în interpretarea spumoasă a lui Meryl Streep, alături de Hugh Grant și Rebecca Ferguson

 

 

4 gânduri despre “Florence Foster Jenkins – puterea banului, automistificarea și succesul la public

  1. Foarte mult mi-a placut Marguerite! Titlul articolului este foarte potrivit cu povestea ei 🙂 sunt curioasa daca varianta cu Meryl Streep imi va placea la fel de mult, desi, drept sa spun, din trailer versiunea franceza mi se pare mai inspirata 🙂 dar e doar o impresie

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s