«Cemetery of splendour» 2015

Cemetery-of-splendour-wake-up-1024x576

Melancolic, traversat de momente de umor, Cimitirul splendorii ne transpune într-un univers plutitor și fluctuant, asemănător unui somn paradoxal: frumos, poetic, sensibil.

Pe scurt un alt film bun al cineastului thailandez Apichatpong Weerasethakul, un obișnuit al Festivalului de la Cannes, care s-a impus deja în cinemaul experimental, câștigând prestigiosul Palme d’Or cu „Uncle Boonmee who can Recall his Past Lives “în 2010 (Unchiul Boonmee care-și amintește viețile trecute). Cu Cimitirul splendorii a ajuns în 2015 în secțiunea Un certain regard.

Această prezentare necesită JavaScript.

Tema filmului este în special misterul vechiului cimitir din orașul Khon Kaen, locul natal al regizorului în care s-a improvizat un spital unde o stranie boală a somnului, semănând mai degrabă cu starea de comă indusă din care te poți trezi prin tandrețe, șoapte hipnotizante a cuprins un grup de soldați.

Ei sunt vegheați cu blândețe de Jenjira (atrasă de superstiții, de întâmplări supranaturale) și Keng, o tânără medium – pentru a-i ajuta pe cei apropiați să comunice cu bărbații adormiți.

thai

cemetery-of-splendour-screenshot-05

Weerasethakul este, pe scurt, un explorator al oniricului, teren al legendelor și religiilor care se întrepătrund de minune, dar și un virtuoz alchimist de ingrediente inedite:
– dialogul atât de natural și emoționant între cei vii și fantomele trecutului estompează încet realitatea și degajă uimitoarea serenitate  mistică a unei altfel de normalități.
experimente vizuale care ne farmecă sau ne taie respirația: lămpi fosforescente cu cromatism pastelat schimbător, moleșeala învăluitoare inundând dormitorul; o estetică specială.

Această busculare permanentă a simțurilor, a percepției, nu e un simplu artificiu: ea este chiar esența filmului senzorial unde imaginarul de înscrie în peisajul sălbatic al junglei thailandeze. Filmul nu are o intrigă propriu-zisă, doar conversația și dezvoltarea prieteniei între cele două femei.

Filmul se termină cu imaginea protagonistei, după o experiență primitivă, șamanică, de vis treaz (intrarea  în visul soldatului adormit pe care-l îngrijește la spital ) care îi provoacă la început lacrimi, apoi rămâne cu ochii larg deschiși: film militant în felul său, ce îndeamnă la trezirea din haosul politic în care se află Thailanda, oprimată de junta militară, la ieșirea din „somnul cel de moarte”, din letargia colectivă. Recenzie publicată și pe CeFilmeVăd.eu

Cemetery_28-feature-1600x900-c-default

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s