The Fountain (2006)

Arborele este un simbol întâlnit în majoritatea culturilor și religiilor lumii. El nu este neapărat un obiect de cult, ci poate fi întruchiparea simbolică a ceva ce-l depășește. Este folosit de către șamani pentru a călători între cele trei lumi (lumile superioare, mici și mijlocii) și considerat sacru de cei care practică Asatru. De asemenea, reprezintă o metaforă pentru creierul uman.

Toate aceste simboluri sunt exploatate în mai vechiul (de acum un deceniu) film al lui Darren Aronofsky – „Fântâna” (2006), unul legat de mai-noul său Noah(2014). Creștinismul arată că în centrul Grădinii Edenului creșteau chiar doi arbori: Arborele vieții – din care se hrăneau Adam și Eva – și un altul rezervat doar divinității, interzis muritorilor – Arborele cunoașterii (binelui și răului) sau Arborele cosmic. Filmul, care are în distribuție doi actori de excepție (Rachel Weisz și Hugh Jackman), demonstrează erudiția regizorului nominalizat la Golden Globes.

fountain-copacul

El începe cu un pasaj biblic: ca pedeapsă că nu i-au ascultat sfatul, gustând din Pomul Cunoașterii (Binelui și Răului), Dumnezeu i-a izgonit din Grădina Edenului și a ascuns Pomul Vieții – și continuă cu o poveste alegorică: odată ce a gustat din pomul cunoașterii, Tommy nu poate accepta că moartea poate fi altceva decât o boală. Dar pentru soția sa Izzi ea poate fi împlinirea creației, și astfel – după cum remarcă doar Lilian – ea reușește să iasă din viață mai împăcată decât a intrat.

Firele narative din Fântâna lui Aronofsky se adună subtil și întrepătrund viețile comune ale protagoniștilor: imaginarul (opera) frumoasei Izzi – Isabel (interpretată de Rachel Weisz) și încercarea (pomul cunoașterii) lui Tommy – Tomas. Aceste două povești se potențează reciproc, în vreme ce pentru al treilea plan temporal, cel al viitorului în care-l regăsim pe Tom întors la pomul vieții, coloana sonoră compusă de Clint Mansell face jumătate, reușind să ne transpună în starea de grație propice receptării sensurilor pe care Aronofsky doar le sugerează prin reluarea obsesivă a acelorași două scene și replici.

În ciuda calităților sale, filmul nu a fost un succes de box-office, iar producția s-a întins pe o perioadă foarte mare (6 ani?). Un prim semnal de eșec a fost abandonul lui Brad Pitt, care pare a fi plecat cu idee cu tot să producă (și să joace în) The tree of life, în regia lui Terrence Malick. Un film de revăzut când și când, pentru a ne aminti de momentele prețioase ale vieții.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;The Fountain (2006)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s