Le_Labyrinthe_de_Pan

,,El laberinto del fauno”(2006)

„Labirintul lui Pan” este un film cu trei premii Oscar și multe alte premii la diferite festivaluri, care are teme des întâlnite în filme și perene în viețile noastre: nesupunerea, frica, opțiunea, evadarea.
Acțiunea se petrece la câțiva ani după războiul civil din Spania când Franco a ajuns în fruntea țării, pe fondul unor conflicte care vor continua și în timpul celui de-al doilea Război Mondial. După terminarea războiului, republicanii au continuat să fie persecutați de naționaliștii invingători (cam neobișnuit ca un fascist să rămână la conducerea Țării și după război, deși Axa a cam fost învinsă; cei care îl iubeau pe Franco nu s-au temut de  Nürnberg)
Conotarea politică este realizată prin intrigi paralele: în lumea reală a absurdului si arbitrariului demn de un psiho-thriller și în  lumea feeriei, fără a se dori un pamflet; pe măsură ce acțiunea înaintează începem să ne întrebăm asupra realității lumii feerice. Apropo de ambiguitatea de la finalul filmului: cred că exprimă crezul că lumea feerică din subteran este reală și nu doar rodul imaginației Ofeliei. Oricum labirintul din acest film nu este delirul kafkian al Alicei din „Țara minunilor” bizar, neliniștitor, stimulativ. Aici nu este niciun worm temporal, nici o ieșire salvatoare, ci un Guillermo del Toro mai pesimist ca oricând !

labyrinthe-6-raisin

Filmul a fost turnat în Belchitea, El Espinar, Ségovia și Sierra de Guadarrama – Spania, într-o vară secetoasă (doar scenele pirotehnce s-au turnat în studiouri, de teama incendiilor). S-a lucrat mult la estetica fimuluiprivilegiate fiind imaginile și nu dialogurile. Culorile regatului feeric sunt vesele (roșu și auriu), culorile realității cotidiene sunt reci, albăstrii și gri. La un moment dat aceste lumi  se întrepătrund simbolic (scena ospățului la faunul palid devine o copie a ospățului la masa generalului Vidal – ambele scene reprezentând instituția fără față a religiei, a fascismului)

73382

Efectele speciale numerice (zânele care o însoțesc pe Ofelia la omul palid) și animatronice, machiajele sofisticate sunt adevărate tururi de măiestrie. Oamenii preferă să evite durerea decât să accepte nemurirea (trandafitul albastru al nemuririi)

Muzica originală a filmului aparține lui Javier Navarrete și este structurată ca un cântec de leagăn. Filmul a avut premiera la Festivalul de Film de la Cannes din 2006.


Scenariul și regia: Guillermo del Toro, Imaginea: Guillermo Navarro, Operator: Bernat Vilaplana,  Muzică: Javier Navarrete

Casting: Ivana Baquero, Doug Jones, Sergi López, Maribel Verdú, Ariadna Gil, Álex Angulo

Narator: Pablo Adán

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s