Ultima zi de Anim’est, de la meh la (aproape) wow

Din cauze logistic-materiale, am ajuns doar la ultima zi de festival Anim’est Brașov, cu promisiunea să fac prezența mai conștiincios la ediția de toamnă din București. Tocmai pentru că urma să fie o singură zi, m-am ambiționat să urmăresc TOT ce era în program, veți vedea însă cu ce rezultate. Aveam în agendă:

Centrul Reduta
12:00 Pim și Pom: Marea aventură / The Big Adventure (70′); +6
14:00 Mune, gardianul lunii / Mune, le gardien de la lune (85′); +6
16:00 Romanian Re:Animation (80′); +14
18:00 Animation Worksheep Special Screening (60′); +16
20:00 Muntele magic (87′); +14

Piața Sfatului
21:30 Warm-up Music Videos
22:00 Battledream Chronicle (108′); +9

Înaintea cel puțin a primelor două proiecții, exista un tutorial live de câteva minute despre cum să îți faci propria animație cu stop motion. Foarte tare inițiativă și chiar o să încerc să pun și eu în practică ce am văzut acolo.

Pim și Pom: un film foarte drăguț, foarte potrivit pentru copii de șase ani plus, cum e descris. Înțeleg că e făcut după o serie de cărți – semn că industria începe devreme să monetizeze pe conținut original. Două pisici, una albă una neagră (hmmm, unde am mai auzit eu asta?) care au aventuri și peripeții foarte amuzante. Mi-am adus aminte de secvențe din Pisicile aristocrate, prilej bun de revedere

Mune, gardianul lunii: un film superb. De la stilul de animație, care mi-a picat mai bine decât cel de la Pim și Pom, până la conceptele folosite – publicul țintă era de vârstă mai mare și am simțit asta din plin. Gardienii lumii, unul al soarelui, unul al lumii, fac să se ”învârtă” lucrurile așa cum trebuie, iar amestecul de personaje e foarte original, de la animale fantastice la o familie de ceară, ființe vanitoase sau pasionate de flori.

Valoarea oricărui lucru creat, că vorbim de artă clasică sau obiecte, stă în cât de aproape de esență poate fi și cât de mult ”zgomot” are în corolar. Mie mi s-a părut un film foarte limpede din punctul ăsta de vedere și o bună alegere de vizionare, foarte relaxantă și (chiar) educativă

Romanian Re:Animation: o sumă întreagă de shorts, din diferite tehnici de animație, unele jucăușe, bijuterii de-a dreptul (Still, alive, r: Máthé Endre-Botund), altele meditații în desen la moarte, sacrificiu (Recunoștința, r: Ștefan și Andrei Scărlătescu), amintiri, iubire, (Voyage, r: Marian Poiană), existența urbană, de zi cu zi și arta (Loop, r: Claudia Ilea). Segmentul ăsta m-a făcut să simt într-adevăr că sunt parte dintr-un festival și fenomen de popularizare a artei de animație. Loved it!

Animation Worksheep Special Screening: a constat dintr-o selecție compusă din filme și produse animate realizate de trainerii de la workshopurile din 2016 și 2 videoclipuri realizate în mai, plus un segment de ”making of”. Aici lucrurile au luat o turnură un pic prea experimentală pentru gustul meu, dacă Luis Stockler a rămas în notițele mele de la primele secvențe, lucrările lui Udo Prinsen, ”Into spring” și ”KIJK” nu au reușit să mă prindă. La nivel experimental, filmele lui provocau granițele pe care trebuie să le depășești ca să descoperi noi zone între film, animație, muzică.

Filmul de seară din Piața Sfatului (Battledream Chronicle, 2015) l-am văzut cu grija plecării așa că mi-am promis c-o să îl revăd. Animația părea destul de corectă, fără să mă emoționeze cu ceva – dar la 400 de EUR cât a fost bugetul, nu e de mirare. Ce este, totuși, e faptul că a impresionat atât de mult și că e cotat destul de bine pe imdb și metacritic.

Concluziile mele de la Anim’est? Se fac animații excepționale românești, festivalurile mai au de lucru la partea de organizare, dar câtă vreme ”the heart is in the right place”, o să fie bine. Și mai vreau. O să fac tot posibilul să ajung și la București, la ediția din toamnă. Ne vedem acolo!

Pentru că va urma un post separat despre asta, menționez doar Muntele magic. E un film pe care n-am putut să îl urmăresc, în nici un caz din cauza lui. Se adunaseră toate vizionările de până atunci și efectiv n-am mai putut să mă concentrez, mai ales că e un veritabil documentar, nu conține ficțiune, care merita să fie privit și apreciat pe îndelete. Cât am putut vedea din el, aproximativ un sfert, m-a ridicat foarte tare ștacheta cu privire la orice film de animație, să zicem cel puțin ”neconvențional”. Până când o să-l revăd, nu pot să zic mai multe – vă invit să îl vedeți și schimbăm impresii după ce voi scrie recenzie specială pentru el.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ultima zi de Anim’est, de la meh la (aproape) wow&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s