Count_of_Monte_Cristo_1974-2002

Contele de Monte Cristo (IV)

Ultimele 5 ecranizări ale romanului dumasian sunt cât se poate de diferite una faţă de cealaltă. Nu numai că unele sunt mini-seriale şi altele filme de televiziune sau cinema, că două sunt franţuzeşti şi în celelalte se vorbeşte engleză sau rusă. Cu excepţia a două ecranizări (1979 şi 1988), care pot fi caracterizate drept destul de fidele romanului, celelalte schimbă povestea şi mesajul ei în mod dramatic.

1974, Marea Britanie-Statele Unite, Richard Chamberlain, David Greene

Unul din cele mai cunoscute şi apreciate filme bazate pe Contele de Monte Cristo, această ecranizare pune accentul mult prea mult pe ideea de răzbunare (fie a Contelui, fie a lui Haydée) şi distorsionează relaţia Contelui cu Dumnezeu. În plus, Monte Cristo nu este pentru personajul dumasian decât o mască, de purtat doar până îşi duce la bun sfârşit planul de răzbunare şi pe care o poate apoi abandona pentru a fi din nou Edmond Dantès – o regresiune contrară poveştii originale. Richard Chamberlain nu reuşeşte, cu toată carisma să, să compenseze lipsurile filmului, iar Contele lui este departe de personajul literar. Un rol bun îl face însă Louis Jourdain, care revine în povestea lui Dumas după interpretarea personajului principal în 1961, de dată această în pielea procurorului De Villefort. Per total, pentru mine, această ecranizare este un exemplu clar de “aşa nu”. Disponibil pe DVD.

1979, Franţa-Germania-Italia, Jacques Weber, Denys de La Patellière (4 episoade de circa o oră şi jumătate fiecare)

Această mini-serie este aplaudată ca fiind fidelă poveştii lui Dumas şi într-adevăr multe scene sunt redate aproape literar. Totuşi, interpretarea personajelor este prea teatrală: cuvintele sunt, dar lipseşte emoţia. Singurul sau cel puţin printre puţinii care reuşesc să dea viaţă personajului interpretat este Jean-François Poron, în rolul mai sus amintitului De Villefort. Disponibil pe DVD.

1988, Rusia-Franţa, Viktor Avilov, Georgi Yungvald-Khikevich (3 episoade de circa o oră fiecare)

O ecranizare care aduce destule schimbări în poveste, dar care cu siguranţă reuşeşte să surprindă în mod plăcut. La fel ca în cazul mini-serialului norvegian din 1965, nu există subtitrări. Dar în asta constă mare parte din frumuseţea filmului. Povestea fiind respectată în linii mari, atenţia spectatorului poate fi îndreptată asupra limbajul non-verbal, asupra decorului mult mai bogat, colorat şi plin de viaţă comparativ cu filmul norvegian, asupra costumelor şi bijuteriilor (uneori poate prea ostentative) şi, desigur, asupra frumoasei grădini de la Auteuil. Coloana sonoră, tipic rusească, poate fi greu de înţeles şi acceptat mai ales la început, dar aduce fără îndoială un plus etnic ecranizării. Recomand călduros. Disponibil (mai greu) pe DVD.

1998, Franţa-Germania-Italia, Gérard Depardieu, Josée Dayan (4 episoade de circa o oră şi 40 de minute fiecare)

Acesta este filmul lui Gérard Depardieu. Dar nu în sensul că face un rol excepţional ca Monte Cristo, ci că din tot filmul nu reiese decât că actorul francez îşi dorea să joace acest rol, în stilul lui. Între eroul lui Dumas şi personajul lui Depardieu sunt mai mult diferenţe decât asemănări, începând cu aspectul fizic, imensa poftă de mâncare şi  de viaţă (unde poate fi amintită şi amanta sa) şi încheind cu inexistenţa infailibilităţii. Nu numai că Faria nu îl învaţă bunele maniere, ci îl şi încurajează în a-şi urma planul de răzbunare. În plus, pentru acest Monte Cristo, noua lui identitate este doar o mască, la fel că la personajul lui Richard Chamberlain din 1974:

Crois-tu que j’aime être le Comte de Monte Cristo? C’est un homme terrible, impitoyable et froid. Mais ce n’est pas moi qui ai voulu devenir cet homme-là. Oui, il me suffisait d’être Edmond Dantes. Je n’attendais rien d’autre de la vie. […] En essayant de tuer le jeune marin qui ne demandait rien à personne, ils ont fait naitre le vengeur qui vient à leur demander les comtes. Bien, tant pis pour eux

Numai că, spre deosebire de acesta, Contele lui Depardieu reuşeşte să aibă parte de happy end-ul de tip hollywoodian alături de Mercédès. Disponibil pe DVD.

2002, Statele Unite, Jim Caviezel, Kevin Reynolds

Povestea este aici mult simplificată şi multe personaje nu reuşesc să se dezvolte după planul lui Dumas. De altfel, scenariul se bazează destul de mult pe versiunea lui Charles Fechter a poveştii şi nu pe povestea originală, cea mai bună dovadă fiind transformarea lui Albert în fiul lui Dantès. Per total, Reynolds pare să fi găsit reţeta perfectă (nu pentru o ecranizare, ci pentru film în general): imagine clară, frumoasă, cadre bune, ‘tablouri’ memorabile, adrenalină şi acţiune, scene de dragoste, muzică superbă. Şi totuşi echilibrul filmului nu este perfect: se pune foarte mult accent pe experienţa din închisoare şi mai ales pe episodul evadării, care este filmat în detaliu şi care ocupă o bună parte din durata totală a filmului. Apoi totul se petrece într-un ritm destul de alert, contrar a ceea ce a vrut Dumas, dar şi a dorinţei exprimate de personajul lui Caviezel:

Death is too good for them. They must suffer as I suffered. They must see their world, all they hold dear… ripped from them as it was ripped from me

Planul lui Jacopo (adus aici în prim-plan), deşi nu este transpus în realitate literal, indică foarte bine felul în care se derulează acţiunea:

Why not just kill them? I’ll do it. I’ll run up to Paris… bam, bam, bam, bam! I’m back before week’s end. We spend the treasure. How is this a bad plan?

În plus, toţi duşmanii lui Monte Cristo se fac vinovaţi de acelaşi păcat: iubirea de bani. Şi totuşi, această ecranizare introduce una din temele majore ale romanului, de multe ori neglijată: credinţa în Dumnezeu şi relaţia eroului cu Divinul. Mercédès este cea care îşi asumă aici rolul mântuitor al lui Haydée şi care reuşeşte să-l facă pe Conte să renunţe la răzbunare şi să-l regăsească pe Dumnezeu. Iar Contele lui Caviezel, deşi nu copia fidelă a personajului literar, se apropie destul de mult ca fizic de acesta şi are o eleganţă deosebită, subliniată şi de costumele simple dar maiestuoase. Disponibil pe DVD.

Vizionare plăcută, orice film din listă aţi alege! Recomandarea mea este să (re)citiţi romanul, eventual chiar în franceză, este o bijuterie!

sfârşit-

Bonus: dacă vă interesează o analiză a romanului şi a acestor ecranizări concentrată pe personajul Haydée şi pe rolul ei în poveste, vă invit să citiţi articolul meu “The Count of Monte Cristo between 1844 and 2002. Losing Haydée”, disponibil pe site-ul Société des Amis d’Alexandre Dumas.

Episoadele I, II şi III.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s