james-white-03

James White (2015) – o tragedie personală

Din zona filmelor independente, pelicula James White,  debutul regizoral al lui Josh Mond, a atras atenția criticilor de film prin onestitatea și realismul descrierii emoțiilor, într-un stil vizual extrem de intim.

Alternând între cadre lungi, atent observate și imagini mișcate, aparent incoerente, filmul ne plimbă într-o gamă largă de registre emoționale, menținând un nivel ridicat de empatie pe tot parcursul lui. James, personajul central (interpretat energic de Christopher Abbott), un tânăr de 20 de ani cu fire egoistă, narcisistă, imatură și auto-distructivă, se vede nevoit să lupte cu responsabilizarea și maturizarea în cele mai negre momente din viața sa.

Dominat de furie și înconjurat de o lume îmbibată de droguri și alcool, cu un stil de viață hedonistic, singura menire a lui James pare să fie cea de a-și duce existența pe canapeaua mamei sale, până în momentul în care e nevoit să-și asume îngrijirea mamei bolnave, în proximitatea morții tatălui, pierdere pe care nici nu va mai avea timp să o proceseze în mod corespunzător. Relația lui James cu mama sa este una de co-dependență, iar legătura dintre ei e de dragoste puternică, ușor nesănătoasă.

James este un dezastru ca  ființă umană, dar un devotat (chiar dacă extrem de dezorganizat) companion, care pledează cu tărie pentru ca mama sa să beneficieze de cea mai bună îngrijire medicală. În momentul în care starea fizică și psihică a mamei se deteriorează, gradul de maturitate și auto-disciplina lui James încep să crească, dar acestea pornind de la un nivel foarte scăzut, îi este foarte dificil să țină pasul cu viteza devastatoare a declinului mamei sale. Presiunea asupra lui crește constant, iar comportamentul său volatil îl pune în pericol de a-i pierde pe cei care au nevoie de el cel mai mult. În toată disperarea, dezorientarea, agonia neputinței în fața bolii, el are nevoie să-și găsească tăria de a lupta cu propriile angoase, înainte ca lumea din jurul lui să se prăbușească.

Boala mamei îl forțează să-și manifeste dualitatea, rolul copilului și cel al protectorului, cu conștientizarea totodată a faptului că, în calitate de orfan, va sfârși ca un adult independent, fie că îi place sau nu. Lui James îi sunt oferite două opțiuni, de maturizare într-un adult funcțional sau de continuare pe un drum nechibzuit. Moartea părinților săi ar putea ajunge, în același timp, să-l elibereze pe James din închisoarea copilăriei, în care acesta a stat prea mult timp blocat.

james-white-02

James își explorează simțurile în toată profunzimea lor, în timp ce încearcă să-și mențină fragila umanitate. Filmul se confruntă astfel cu realitățile dure ale unei lumi în care puțini reușesc să se maturizeze fără partea lor de cicatrici și traume.

Într-o descriere mai convențională, am putea spune că momentul plecării mamei sale din lumea aceasta ar putea aduce împăcarea dintre cei doi, mama și fiul și-ar putea depăși diferendele, într-o reconciliere lacrimogenă pe patul de moarte. Una din scenele finale,  în care James stă treaz toată noaptea cu mama sa în agonie, ajutând-o la baie, aducându-i mângâiere, recitându-i versuri, are o claritate emoțională și o sinceritate debordantă care fac acest film să vibreze.

La final e moartea, dar supraviețuitorii trebuie să-și continue drumul. Oricât de profundă e pierderea pe care o suferă, omul reușește să-și ducă viața mai departe, în tăcere, complet schimbat, de multe ori într-o carcasă golită de conținut.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s