Urzeala tronurilor, un Monopoly istoric

Azi vedem ultimul episod de 55 de minute din jocul de Monopoly cu care aduce fantasy-ul istoric Game of Thrones. Asta pentru că ultimul și penultimul episod din cea de a VI-a serie vor fi ceva mai lungi, am scris aici cât de lungi. A Queen Displeased promite o răzbunare (după marea supărare), fie a reginei Cersei, fie a mamei dragonilor, Daenerys Targaryen, după cum anunță trailerul:

Toate jocurile economice și strategice din serial – legate de alianțe, cucerirea de castele și tocmirea de soldați sunt tratate într-o notă contemporană, fluidă – fără sincope, așa cum nu prea se putea întâmpla pe atunci, când nici economicul și nici… istoricul, nu erau o preocupare reală. Grijile oamenilor erau probabil, cu mult mai prozaice: supraviețuirea, ori intoleranța semenilor – oricare însă, e cert că trăiau într-o lume cu mai puține drepturi și libertăți, prinsă în mai multe chingi și mai puține impozite.

Asemenea cunoscutului joc – peste care au aruncat tenta istorică extrasă de George R.R.Martin din Războiul celor două roze – producătorii au conturat mai multe tabere cu personajele aferente, fiecare user – sau spectator? – putând să-și aleagă pe cele preferate. Problema apărută aici este diluarea, și lipsa mizei: rupte în atâtea povești care par a evolua distinct (chiar dacă, probabil, ele se vor întâlni la final) uităm că sunt de fapt doar trei fire narative de urmărit. Dar acesta este meritul autorului, care le-a făcut să pară veridice: disputa din jurul tronului de fier al celor 7 regate, lupta pentru (re)cucerirea supremației în Nord, după dispariția lordului Stark, și traseul lui Daenerys Targaryen, care începe de la zero, doar c-o legendă în spate (și 2-3 dragoni).

Aceste trei fire narative ar fi putut da naștere la 3 producții coerente pentru marele ecran, care s-ar fi putut constitui, dată fiind miza asemănătoare, într-o trilogie mult mai pasionantă, susținute eventual de o a 4-a producție finală care să le adune într-un final apoteotic. Asta ar fi presupus însă ridicarea unor probleme reale din trecutul (chiar incert poziționat, în timp) speciei umane. E foarte ușor să împingi acțiunea undeva într-un fundal istoric, pe care să-l populezi cu probleme contemporane. Pare că mergi la cauza problemei și nu superi pe nimeni. E mai ușor chiar decât s-o împingi aiurea în viitor – pentru că aceasta ar necesita măcar un efort de imaginație.

generic1

De aceea, oricât ar fi episoadele de lungi, probabil că puteți sesiza că nu se întâmplă mai nimic în lipsa autorului. Personajele evoluează, desigur, ca și acțiunea – povestea însă nu. Ea se diluează, datorită mizei minore – suntem prinși într-un joc. Unul de Monopoly, istoric.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s