Urzeala tronurilor, (ante-pen)ultima serie

Game of Thrones nu este primul serial moșit pentru ecranul TV. Ce-l deosebește însă de precedentele drama-series sunt beneficiarul (este cel mai mare succes al rețelei pay-TV HBO) și castingul neobișnuit pentru acest gen: cea de-a III-a serie ajungea deja la peste 250 de actori.

Odată cu a VI-a și (pen)ultima serie, Urzeala a surprins și prin viteza cu care a luat-o înaintea autorului. Dacă primele două (lansate în 2010 și 2011) respectau fidel ordinea volumelor din saga lui George R.R.Martin, Cântec de gheață și foc (A Game of Thrones, respectiv Încleștarea regilor), începând cu seria a III-a David Benioff, cel numit creatorul serialului (alături de D.B.Weiss) decidea să nu mai urmeze cu precizie seria și volumul. Anticipa deja această mișcare (încă de acum 5 ani) rezultatul din 2016, și faptul că mijloacele tehnice ale studiourilor vor depăși (sau depășiseră deja de atunci) posibilitățile literaturii? Teoretic, o carte pare mai ușor de „produs”, scrierea sa neimplicând mijloacele materiale și eforturile umane pe care le necesită un film.

Însă o (mare) calitate a cinematografiei este munca în echipă. Iar dacă filmele lansate direct pe TV grăbesc dispariția cinematografelor, scenariștii lor amenință să facă din scriitorul de factură clasică o specie pe cale de dispariție. Odată personajele livrate scenariștilor, acest corpus de scriere colectivă este capabil să dezvolte acțiunea chiar în lipsa celui care le-a dat viață, cu riscul de a crea golemi = personaje moarte, care se mișcă, dar nu au suflet.

game-of-thrones-season-6

David Benioff și D.B.Weiss par a ști ce fac, ori cel puțin se desfășoară fără s-arate că se tem de acest risc. Ei și-au asumat scrierea primelor și ultimelor episoade din serie, doar la episodul 2.Home, comentat de Piratul cinefil și la ultimele apărute până acum (6.Blood of My Blood și 7.The Broken Man), lăsându-i pe Dave Hill și respectiv, pe Bryan Cogman, să dezvolte liniile secundare ale narațiunii. Pe ultimele le-am urmărit în timp ce scriam rapoarte de activitate. Și senzația a fost că acest gen de film (și stil narativ) e destinat anume persoanelor cu ADHD, care nu se pot concentra mai mult de 5-10 minute pe un subiect.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s