ecume

Spuma zilelor (2013)

Adresa recenziei mele la cartea,,Spuma zilelor”de Boris Vian https://cartidereferinta.wordpress.com/2016/06/06/3052/
O comedie dramatică, fantastică, în regia lui Michel Gondry avându-i în distribuție pe: Romain Duris, Audrey Tautou, Gad Elmaleh, scenariu adaptat după „L’Écume des Jours”, capodopera literară a lui Boris Vian și muzică compusă de: Étienne Charry. Premiul César pentru cel mai bun design de producție.

L-Ecume-des-JoursAm fost destul de plăcut surprinsă văzând filmul adaptat după „Spuma Zilelor” a lui Boris Vian, pentru că mă temeam mult să nu fie denaturată esența acestei minunate cărți. Regizorul Michel Gondry chiar a avut resurse de inventivitate vizuală și narativă nebună reușind, în ciuda unor abateri de exprimare artistică, să nu se îndepărteze de fondul poveștii lui Vian.

În prima parte a filmului m-am simțit cumva copleșită de această „orgie” vizuală proprie unui tsunami, nu unui univers …spumos, oniric „en rose”, plin de dorințe și speranțe dar și de o nepăsare imatură, încărcat de prea mulți ioni pozitivi, despre care știam oricum că nu prevestesc nimic bun.

Colin și Chloé se vor confrunta brutal cu duritatea legilor care guvernează chiar și în această lume „pe dos”, astfel că Iubirea până la moarte nu e o vorbă în vânt, nici dacă în jurul lor se prăbușește totul, chiar dacă ei vor fi terminați psihic și fizic. A doua parte a filmului va fi mai calmă, deprimantă și tragică, culorile vii lăsând loc, încet-încet, alb-negrului de o nespusă frumusețe.

Filmul lui Michel Gondry este a doua adaptare a romanului lui Boris Vian, după aceea din 1968, regizată de Charles Belmont cu Annie Buron, Jacques Perrin și Marie-France Pisier (actori  foarte tineri, pe atunci). Prima producție nu a fost prea apreciată nici de critica de specialitate, nici de spectatori, romanul fiind prea avangardist, reconsiderat post-mortem, un la mulți ani după moartea lui Vian. Mie mi-au plăcut mai mult Colin și Chloé de atunci. În filmul din 2013, protagoniștii sunt prea copți, iar Tatou e departe de a încarna o femeie „diafană”, fragilă.

l-ecume-des-jourss

Michel Gondry a făcut apel la animație, ca efect estetic (de exemplu, în prezentarea platourilor cu preparatele insolite ale lui Nicolas), dar și ca sursă de inspirație (pentru reconstituirea dansului pe jazz „biglemoi” termen folosit în carte de Vian). Ideea forte a lui Gondry este de a face din orice substanță, aliment, mașină personalizată, până la celebrul „pianococktail” un personaj însuflețit!

„Spuma Zilelor” din ultima producție este totuși o reușită (adorabil apartamentul lui Colin, loc cheie al filmului: este atemporal, o mixtură de vintage și modernitate!)

1968 – „Spuma zilelor”cu Annie Buron  și Jacques Perrin

L'écume des jours
Annie Buron, Jacques Perrin

3 gânduri despre “Spuma zilelor (2013)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s