mirica2

Bogdan Mirică, regizorul Câinilor – la TIFF Lounge

Regizorul filmului Câini, Bogdan Mirică, a venit de la Cannes cu Premiul FIPRESCI. După prima proiecție din țară, de la Cinema Victoria din Cluj, aterizează la TIFF Lounge cu trei actori ai filmului: Vlad Ivanov, Gheorghe Visu și Raluca Aprodu

Moderatorul întâlnirii, jurnalistul Mihnea Măruță:

MM: Domnul Vlad Ivanov este un veteran al acestor întâlniri, dar prima întrebare e pentru dumneavoastră (Bogdan Mirică) și sună așa: moare bătrânul lider, urmașul nu mai e interesat de pământ, situația este controlată de o rețea mafiotă – în ce măsură putem vorbi despre o parabolă politică în filmul dumneavoastră, dacă v-ați gândit și în acești termeni?

BM: La un moment dat am citit un fel de… evaluare a scenariului (nu o să intru în detalii, dar sunt oameni care se ocupă de așa ceva: citesc scenarii și le evaluează) și cineva spunea ca e o parabolă după… Biblie și că Roman este Isus, iar Samir este Iuda sau diavolul, și tot așa… toate astea sunt lucruri care, dacă se întâmplă și dacă sunt interpretate de spectator, e cu atât mai bine, dar pe mine mă interesează ca atunci când fac un film să țin povestea în mână și în niște limite foarte concrete.

Ca să vă răspund pe scurt la întrebare: filmul nu este o parabolă a situației politice de la noi. Mi se pare că ei, politicienii, primesc oricum prea multă atenție și în niciun caz nu am avut intenția să-mi dedic cinci ani de viață, să fac un film despre niște oameni… care nu sunt în arealul meu de interes.

MM: Atunci pentru ce v-ați dedicat cinci ani din viață, cărei idei?

BM: E un comentariu pe care am vrut să-l fac asupra a ce-am înțeles eu până la vârsta asta despre o parte din natura umană, și foarte pe scurt, și cum să zic, să scoatem pretențiosul din afirmație, e vorba de ce cred eu despre viață și ce cred eu despre film în momentul ăsta – dar parțial, adică nu e o propoziție exhaustivă despre Univers. Adică, aș vrea totuși să țin lucrurile la un nivel mult mai teluric, în nici un caz așa grandios, și…

MM: …filozofic?

BM: Da, și nu-mi place să folosesc cuvinte mari.

MM: Cu toate astea în interviuri anterioare vorbeați de faptul că vă fascinează o anumită paradigmă a masculinității. Și despre asta v-aș ruga să vorbiți: despre relațiile de putere, sunt bărbați mai mult sau mai puțin puternici în filmul dumneavoastră.

BM: Da, dar m-a interesat ideea de masculinitate ca relație între personaje, dar pe de altă parte, mai mult decât atât, m-a interesat cum ele se surpă, cum se autodistrug fiind atât de pătrunse de propriile pulsiuni și de ego, încât nu-și dau seama cum lumea din jur se prăvălește și îi ia cu ea. Adică e vorba de partea auto-distructivă, mai degrabă, în nici un caz doar componenta asta, mai… comercială.

(va urma)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s