De ce nu le mai plac românilor filmele

Dan Alexe a deschis într-o postare pe wall-ul său tema filmului românesc (cu ideea pervertirii publicului de ideologia artificială a pieței și a spectacolului de divertisment), ocazie cu care am spicuit dintre comentarii:

Nu vezi o urma de speranță în filmele românești. Așa că românii dau dovada de normalitate în chestia asta și nu își doresc sa vadă 7 filme despre relația amoroasa dintre doi frați și prin ce stări trec părinții lor care sunt bolnavi în faza terminala și unul din ei e surd și sunt urmăriți de cămătarii de la Provident și de fisc…

În urma cu 30 – 40 de ani, într-o urbe mijlocie în care românul își petrecea timpul liber pe stadion, după ce înfuleca mici cu bere în parcul central (și asta pe fond muzical folcloric Sofia Vicoveanca), mai existau o mână de cinefili fanatici care umpleau sălile de cinema! Cultura cinematografică a românului de atunci (și vai! hai sa o numim „Epoca de aur”), nu are egal! Spun asta pentru că și după un sfert de secol trăit în Franța, temelia clădită de profesorii și colegii mei de cinema de atunci e singura pe care o am sub picioare! Nu e vorba de o neiubire a noului val românesc de cinema (Cristi Puiu, Porumboiu, Mungiu). E vorba de a face eroarea de a reduce filmul românesc la acești 3 regizori, ca și cum nu ar mai exista generația care a terminat Institutul după 1982, 1983… Laurențiu Damian, Șerban Marinescu, Nae Caranfil, există în România! Cred ca ROMÂNII AU O CULTURA CINEMATOGRAFICA SOLIDĂ, în pofida timpurilor politice care îi târăsc din mocirla comunista în mocirla europeană! Francezii nu au absolut nici o pasiune pentru noul val cinematografic francez și când încerci a le vorbi de cinema, îți spun: „je m’en fiche”! (A nu se confunda Parisul, La Tour Eiffel, Louvre, Les Invalides… cu Franța!).

Gata citatul, discutabil. Dar ca o confirmare, reacția colegei mele de bancă din liceu (acum în USA) apropos de Sophia LorenHaha, citesc la tine de Sophia Loren la Cluj și râd… Nimeni aici nu a auzit de dânsa, hence faptul ca faima a fost cam tare redusa la Europa; de ce știu asta?

Când îmi închiriez schiuri (uneori, o da, vreau să testez echipamentul nou), întotdeauna am un sticker mare mare cu nume, asa se face aici; și mereu scriu: ba brigitte bardot, sophia loren, federico fellini, mastroianni, chiar și alain delon – nici o data, nimeni n-a remarcat ceva, deși am făcut conversatie relativ la schiuri cu lumea în ski lift: ce model, din ce an, dacă îmi plac, etc… Niciodată vreo remarcă relativ la nume. Ușor trist.

Anunțuri

Un gând despre &8222;De ce nu le mai plac românilor filmele&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s