Să NU te uiţi la „Grey’s Anatomy”!!!

De vreo 5 ani am contractat un microb – instabilitate telemoţională. Pentru că doar aşa s-ar putea numi întregul arsenal de emoțiiamintiri, regrete, revelaţii, melancolii, speranţe, entuziasm, nerăbdare şi atâtea altele pe care le simt uitându-mă la „Anatomia lui Grey„. Aşa că te rog eu frumos, să NU te uiți la „telenovela” asta nord-americană.

Nu vrei să ai de-a face cu o mână de chirurgi nebuni, care parcă fac tot ce le stă în putință să îşi complice viaţa … să fugă de fericire, să îşi pună lor şi altora beţe în roate.
La ce să te ajute să le cunoşti pe Meredith, Cristina, April, Izzie, Bailey, Teddy, Lexie, Maggie, Amelia, Callie, Arizona, Penny, Jo, Stephanie ori pe Derek, Mark, Alex, Owen, Ben, Richard, Jackson, Nathan? Nu ai suficiente personaje cu destine încâlcite în viaţa ta?
Chiar ai nevoie să îţi tai degetele în loc de morcovi, în timp ce moare Lexie – o idealistă care a fugit vreo 2 sezoane de sufletul pereche, Mark, un chirurg plastician genial – ca să îi spună cât de mult îl iubeşte cu foarte puţin timp înainte să moară?
Ori să dansezi prin casă când Mark îşi revine din comă? Îşi revine doar pentru o ultimă scânteie – „the surge” – adunarea tuturor forţelor pe care muribunzii o folosesc pentru a-şi pune viaţa în ordine înainte de a merge în lumea de dincolo …

Pentru ce să simţi că te dor toate când ortopeda Callie se trezeşte din accidentul de maşină pe care l-a avut şi să simţi că vrei să renunţi, dar nu poţi, pentru că porți în pântece o viaţă? De ce să îţi vină să iei pe toată lumea la bătaie pentru că Owen, chirurg cu sânge rece, ce a cusut bucăţi de oameni la loc, pe front, îşi înşală soţia în loc să îşi rezolve problemele emoţionale adunate de-a lungul anilor?

Şi crezi că e uşor să îţi iei la revedere de la una dintre „twisted sisters”, Cristina, când aceasta pleacă definitiv la un alt spital, asta după ce i-ai îndurat toanele vreo 200 şi ceva de episoade? La ce bun să urli la monitor când Meredith pierde sarcina pentru că soțul îi este împuşcat şi trebuie operat de Cristina, în timp ce aceasta din urmă este ameninţată cu un pistol să oprească intervenţia? Crezi că ajută să porţi zâmbetul ăla tâmp doar pentru că Bailey, „mama” tuturor rezidenţilor, şi Ben s-au căsătorit, după ce Bailey a uitat vreo 20 de minute de propria nuntă ca să o opereze pe soţia şefului chirurgiei?

Sau ai impresia că Richard, șeful de mai sus, o să se lase de vodca cu lămâie cu care l-a deprins geniala mamă a lui Meredith, dragostea vieţii lui, pentru care nu a avut curajul să îşi părăsească soţia în tinereţe? Are vreun rost să îl deplângi pe nesuferitul de Alex care sângerează în lift după ce este împuşcat în spital? Ori poate crezi că lui Meredith nu i-a venit să intre în pământ când i s-a luat copilul abia adoptat pentru că a falsificat un test pentru vindecarea bolii Alzheimer şi a făcut apoi greșeală după greşeală?

Şi ce poţi să îi spui soţului când te găseşte bocind pe înfundate pentru că scenarista tocmai l-a omorât pe Derek, sufletul pereche al lui Meredith, din moment ce tu credeai că asta e singura dragoste care cu siguranţă va supravieţui până la finalul serialului, chiar dacă ar mai turna ăştia încă 5000 de episoade? Crede-mă pe cuvânt, NU VREI să te uiți la serialul ăsta. Şi totuşi …

Când ai fost pe punctul să mori înecat, împuşcat ori bolnav de cancer, când te-ai  prăbușit cu avionul sau ai intrat în travaliu în timpul unei furtuni groaznice, când era cât pe-aici să sari în aer cu mâna pe o bombă în măruntaiele altui om, când îți loveşte ambulanţa în care duci un prematur o altă maşină, când eşti electrocutat și nu știe nimeni pe unde ești, când ți se vinde spitalul – propria casă și nu poți face nimic, când te loveşte autobuzul ori iubita îți înnebunește, când pierzi mai multe sarcini ori alegi să faci un avort și tatăl copilului te ține de mână, deși ți-a cerut să păstrezi sarcina, când iubitul te părăsește ca să se mute în fundul pădurii ori îți întâlnești tatăl drogat și abuziv, care te-a părăsit mai demult, fix la spitalul la care lucrezi, când te înşală soţia ori îţi părăseşti iubitul în faţa altarului, ei bine, când ți se întâmplă toate astea, aşa cum li s-au întâmplat personajelor de mai sus, trebuie să fii al naibiide rezistent!!! Să ai puterea să poţi inspira o dată şi încă o dată şi încă o dată.
Să ai un curaj vecin cu nebunia ca să te trezeşti şi a doua zi. Să simţi pasiune pentru meseria ta cu fiecare celulă ca să te poţi întoarce la ACEL loc de muncă. Să te aduni de pe jos bucată cu bucată. Să îţi priveşti copiii şi să înţelegi că trebuie să rezişti pentru ei.

Să o iei de la capăt undeva unde vei fi străin, şi fără prietenii inimii tale.
Să încerci să iubeşti din nou, deşi credeai că nu vei mai iubi vreodată.
Să îţi ierţi prietenii şi să îi ajuţi iar şi iar, oricât de mult te-ar fi rănit, cu voie sau fără voie.
Să nu îţi pierzi dragostea de oameni, oricât de multe te-ar fi făcut să înduri.
Să NU te uiţi la „Anatomia lui Grey” dacă vrei să uiţi că eşti muritor, că timpul pe pământ îţi este numărat şi că trebuie să te bucuri de fiecare clipă, oricât de grea ar fi. 
Să NU te uiţi la „Grey’s anatomy” dacă viaţa ta este atât de bună încât nu vrei niciun nor pe cerul idealist al gândirii tale.
Să NU te uiţi dacă ai tot ce crezi că vrei şi nu ai nevoie de inspiraţie, nădejde, elan, reverie, magie, încredere şi mai ales, dacă tu crezi că nu ai nevoie de alţi oameni!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s