ekeng

Moartea domnului Ekeng

Abia ce s-a încheiat discuția despre  15 ani de realism cinematografic (ale cărei ecouri mai reverberau, pe-aici), că presa sportivă deschide ancheta antisepticelor din spitalele românești.

Din nefericire, totul se leagă de-o manieră înfiorătoare: tot vreo 15 ani au trecut de la moartea unui alt tânăr fotbalist de la Dinamo, azi legendă a peluzei (Cătălin Hâldan, „veșnicul” căpitan) când un caz similar ne-a trecut, fulgerător, prin fața ochilor. Iar de data aceasta n-a fost vorba nici de un jamais-vu, ori de un film românesc, ci de un fotbalist străin pe nume Patrick Ekeng.

Tânărul de 26 de ani a decedat seară, după 7 minute jucate într-un meci de fotbal. E multă violență și prostie în fotbalul românesc, știm: într-un meci anterior, un alt străin de-al lui Dinamo, Eddy-Harlem Gnohere – poreclit Bizonul pentru fizicul său – căzuse la pământ cu ochii peste cap, scuturat de spasme, cât pe ce să-și înghită limba, după un full-contact c-un bourcean autohton. L-a salvat, probabil, prezența de spirit a colegului său de echipă Sergiu Hanca. Aseară, Dumnezeu n-a mai fost pe gazon.

Au trecut cam trei minute de la prăbuşirea din senin a lui Ekeng, până când a fost urcat în ambulanţa care aștepta la Stadion, conform regulamentului (dar neavând dotări corespunzătoare). Până atunci, doctorul Liviu Bătineanu a copiat mecanic manevra lui Hanca, întorcându-l pe Ekeng pe o parte, sperând că „ulciorul” va mai merge încă o dată. Fotbalistului muribund s-a efectuat doar masaj cardiac până când a ajuns la spital, unde 5 medici de la Urgență au încercat timp de o oră și jumătate să-l resusciteze. Cât am progresat, așadar, față de acum 15 ani?

Inapți să punem un diagnostic corect (inepți, chiar), deficitari la prim-ajutor (cei din mașină mai speriați decât medicul clubului), dezastruoși la dotările ambulanțelor (pe care le avem, ca și în cazul d-lui Lăzărescu, doar ca să nu plimbăm pacienții cu dricul), care ajung degeaba într-un timp record la Spital (2 min), unde s-au îmbunătățit performanțele secțiilor de resuscitare:  Ekeng avea momente când îşi revenea, dar nu a rezistat, spune medicul clubului Dinamo. Asta la cincisprezece ani: avem oareșce tehnică, chiar și oareșce oameni… Un alt caz, minor, dar nu mai puțin relevant, îl avusese actor chiar pe Cristi Puiu, popularizat de mine cândva aici.

R.I.P. Patrick Ekeng! Din păcate, nu mai poți intra în legendă… chiar dacă tu vei rămâne în inimile ultrașilor dinamoviști pentru totdeauna. Doar că… n-ai cum să fii numit Unicul, pentru că din păcate, cineva, înaintea ta, a mai pățit așa ceva…

R.I.P. Patrick Ekeng! Piesa de mai sus ne-am dedicat-o nouă, celor care, prea ocupați ca să trăim bine în România, te-am ucis prin nepăsarea noastră resemnată față cu incompetența celor din instituții și servicii ale Statului (doar de drept). Pentru tine și pentru familia ta (domnul Ekeng lasă în grija soției o fiică de un an și jumătate), care ar fi meritat altceva – poate o piesă de dragoste? Cuvintele oricum 😦 parcă nu-și au rostul.

 

10 gânduri despre “Moartea domnului Ekeng

  1. Acum Milița s-a transformat, cică, în Poliție și Jandarmerie (care sare pe suporteri). Dar cine o fi aprobat trimiterea unei Ambulanțe insuficient dotate, sau cine trebuia să verifice / întrebe dacă are tot ce-i trebuie? Sunt la meciuri și observatori FRF, plătiți cam pe degeaba, pare-se!

    Apreciază

  2. Viața bate filmul și e o sursă interminabilă de inspirație în drame și tragedii.Oare nu mai știm să apreciem momentele frumoase sau ele ni se par firești și cuvenite ?! În general ,în filme,binele se prezintă sub forma unor excepții fericite sau drept miracole!
    Din păcate,după 15 ani Nu avem tehnică,aparatele sunt perimate,și eu aș folosi peiorativ acest,,oareșce” medici,unii pe posturi călduțe și multe specimene care chiar de-or ști oareșce profesional,nu au nici măcar oareșce interes să iasă din amorțeală… Arhetipul,,DOMNULUI LĂZĂRESCU” este personajul colectiv,,Pacientul român” R.I.P. Patrick Ekeng!

    Apreciază

    1. Din păcate da, viața bate în continuare filmul! Și filmul i-a bătut încă de acum vreo 1o ani obrazul – sistemului medical – dar în zadar. Ca să folosim alt clișeu verbal, istoria (chiar și cea recentă) se repetă, din păcate. Discuția în cazul fotbaliștilor este una destul de complicată, se pare că aceștia au o inimă de sportiv – chiar există acest termen în medicină – care pompează mai mult sânge, iar rasa neagră are alte caracteristici ale EKG-ului, din observațiile medicale. Dar cu atât mai mult: ambulanțele trebuiau verificate cu atenție de observatorii delegați, iar personalul lor să fie angajat pe criterii de competență!

      Apreciază

      1. Am citit în presa sportivă informația cum că un suporter ar fi fugit să deschidă ușa de la gardul stadionului, ca să poată intra ambulanța în incintă, iar jandarmii ar fi sărit imediat pe el. Ce nu pot înțelege, iar, este cum de au continuat meciul? Adică un om trage să moară iar tu continui să fugi după mingea aia, ca și cum nu s-ar fi întâmplat? Multă lume, puțini oameni…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s