etage-dessous-bandeau

Un etaj mai jos – pe limba spectatorului

Atenție, spoiler! Răspund întrebărilor unui cititor al blogului, care a văzut (printre altele) și cronica noastră de aici, comentând:

„Am văzut filmul și am citit vreo 3 cronici – punându-le pe toate la un loc îmi vine în minte povestea cu Împăratul care nu avea haine… aș dori sa-mi explice cineva superbitatea și subtilitatea acestui film… dacă e prea mult atunci măcar despre subiectul și problemele rezolvate sau măcar aduse în prim plan de acest film… scuze dacă acest comentariu pare agresiv, dar măcar să înțeleg ce văd alții… :)”

Îmi place să cred că acest gen de reacție (puțin ironică, deloc agresivă – chiar bine intenționată) vine ca urmare a poll-ului deschis de noi aici, cu suportul unei părți din blogosfera cinefilă. Îi răspund pe scurt, punctual (așa întrebări, așa răspunsuri):

1. SubiectulUn etaj mai jos este o felie din viața unui personaj din clasa de mijloc. Îl vedem pe Corban cum se mișcă în mediul său: da, stă la un bloc, însă unul dintr-un cartier bun al capitalei, are un mic business – AF, că-l ajută și nevasta – cum plimbă un câine, un LOGAN roșu… un subiect interesant doar pentru spectatorul tranziției, nu și pentru beneficiarii acesteia.

2. Problemele aduse în prim-plan: întâmplarea cu vecinul din film ridică (sau ar trebui să ridice, cel puțin asta își propune s-o facă) în subsidiar întrebarea: cum de am ajuns noi, acea clasă de mijloc din care toți dorim să facem parte, atât de individualiști? Și de ce reacționăm așa, când în jur (sau la un etaj mai jos din blocul nostru) se întâmplă ceva: adică, nereacționând? Adunând în noi și zicând: asta nu e problema mea, nu știu, nu am toate datele, nu mă bag…. De unde atâta corectitudine… politică, în vreme ce toată lumea spune că suntem o țară de…

3. Rezolvarea este punctul forte al filmului, care se joacă puțin cu așteptările spectatorului, fără a-și bate joc de ele. Ea se insinuează, nu se oferă pe tavă: pune-ți și tu întrebările tale, man! Sau vezi de aplică întrebarea asta în felul tău, la vecinii tăi și găsește-ți propriul răspuns. Caută-l în (cei din) jur, după ce ieși de la cinema! Nu mai aștepta să ți se dea și la film – vrei mister? Dar… nu-i prea prea simplist, pentru secolul XXI, ori cumva retro – să mergi la un banal policier? Că viața îl bate uneori, chiar prin… banalitate. Chit că mulți dintre noi credem că trăim într-un film, și hiperbolizăm.
Asistăm la un pariu puțin riscant pentru regizor, chiar dacă filmul pare inovator. Nu degeaba a fost catalogat drept… un thriller de bloc. Sau film anti-polițist. Pentru că e din alt gen 🙂 Spectatorul prea tânăr pentru a sesiza tranziția societății (luând-o de-a gata), nu poate să guste toate aceste detaliile strecurate (din comentariul său observăm că i se par chiar plictisitoare) și nu intră în film, a cărui miză este una subtilă, aproape hitchcockiană. Dar nu atât de subtilă încât să lipsească cu desăvârșire!

Un gând despre “Un etaj mai jos – pe limba spectatorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s