In America

In America, in life..

Jiiiim Sheeeridaaaaaan…! El însuși, cel care făcu My Left Foot (1989), care mereu reușește să mă întoarcă pe dos cu In the Name of the Father (1993) și cel fără de care Daniel Day-Lewis nu știu ce ar fi făcut. Și invers.

Omul este un meșter. Este printre puținii regizori cu care, cu oricare din cele 10-15 filme ale luni, nu ai cum să dai greș. În America este un film îngrozitor de bun, care îți ridică încet părul pe ceafă, apoi te pune să te uiți pieziș, cu un ochi la film și cu un alt ochi, cel interior, în propriile amintiri și experiențe pe care nu prea vrei să le spui multor persoane și apoi te pune să te gândești la lucrurile care contează cu adevărat în lumea asta. De exemplu cât de mult datorăm celor care nu mai sunt, noi, cei care suntem.

In America = viața lui Jim Sheridan

Este cel mai biografic și personal film al lui. Frankie, personajul absent care umple totuși întreg filmul cu sens (fratele mai mic mort într-un accident) a existat și a fost fratele lui Sheridan (care a murit într-adevăr la vârsta de 10 ani). Filmul îi este dedicat. Scenariul este scris de Jim Sheridan și de fiicele acestuia, Naomi Sheridan și Kirsten Sheridan. Este produs de Hell’s Kitchen Films, firmă de producție care poartă numele cartierului din New York în care Jim și familia lui s-au mutat, ca emigranți din Irlanda, pe când acesta avea 33 ani (da, vârsta aia în care lucrurile încep să aibă sens!), în anul în care a făcut My Left Foot, primul său film. Este cam viața lor în acest film nu neapărat doar în sens biografic. Și au pus mult suflet în acest film extrem de personal pentru că a primit și o nominalizare la Oscar pentru scenariu.

Maselu masela

Dincolo de poveste (care începe abrupt și tensionat) poate că cel mai important personaj din film, cel care dă sensul profund al acestuia, este Mateo, negrul artist, bogat și sărac, atât de viu și atât de aproape de moarte, agresiv și sensibil, parte om, parte spirit, care salvează prin propria moarte un nou suflet. Este de departe un rol pe care Djimon Hounsou strălucește. Uneori la propriu. De altfel, a și fost nominalizat la Oscar pentru acest rol.

El este personajul care provoacă întoarcerile (shifts) din film, cel are dă sens, care poartă metaforele pentru fiecare etapă a vieții: începutul (urletele), creația (tablourile lui cu nașterea sau cu clădirea în care se află), întâlnirea cu oamenii (cu cele două surori și apropierea), sacrificiul și sensul lui. El este cel care dă sens și morții lui Frankie (fapt pe care tatăl lui, Johnny, încă nu îl concepe și nu îl acceptă) și îl numește ” maselu masela”. Schimbul de replici este un astfel de ”shift” în film:

Mateo: What was Frankie like?
Johnny: A warrior.
Mateo: Maselu masela.
Johnny: What does that mean?
Mateo: A warrior who is not afraid to go to the other side.
Johnny: The other side of what?
Mateo: This (și arată cu privirea lumea care îi înconjoară)

 

Dincolo de această scenă, totul se schimbă. Percepțiile, gradul de realitate, semnificațiile de până atunci sunt ridicate la un nou nivel. Și abia atunci realizezi că În America înseamnă, de fapt, în lume. Nu e povestea unei familii de imigranți ilegali care pătrunde în America, ci povestea unei familii de oameni care își trăiesc, cu frică, propria viață, de parcă ar fi pătruns ilegal în ea. Până la un moment.

Este un film mare pentru că este un film extrem de personal și de intens. E bine că nu a luat Oscar. Pentru că e un film ”hors concours”.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s