Jesus Christ Superstar (1973). Hey, J.C, would you die for me..?

Și dacă mori, rămâne stabilit că noi trăim veșnic, nu..? Și dacă te iubim, pe Tine și pe Dumnezeu, ne vom căpăta fiecare propria Împărăție, nu-i așa..? Atunci, Iisuse, nu ai vrea să mori pentru mine..?

Jesus Christ Superstar (1973) este mai mult decât un musical cu (fostă) priză la public. E un film care pune întrebări extrem de serioase. Cam prea serioase. Prea serioase pentru anul 1973 și, pentru vremurile noastre, parcă și mai și.

Hey J.C, Hey J.C, Won’t you fight for me? / Hey J.C., Hey J.C, Would you die for me?

Un Iuda și Simon care sunt înainte de toate strategi (și de aceea Iuda a și ratat toată povestea, tocmai pentru că a gândit prea mult), Maria Magdalena care se întreba, la un moment dat, retoric, de ce ea trebuie să fie cea mai puternică persoană, cea care trebuie să fie ”cool” și ”strong” între acești bărbați cu mințile înfierbântate, un Pilat vizionar care nu poate scăpa totuși de destinul său, un Irod extrem. Nu e nici un personaj în acest film care să nu fie cel puțin deosebit. Dacă nu chiar excepțional.

Too many of you, too little of me

Veți vedea câteva scene extrem de bune (cea a întâlnirii lui Iisus cu leproșii care, cu zecile, îl acoperă implorându-l să-i atingă, cea în care este arestat și este supus ”interviurilor” curioșilor în timp ce este condus de gărzi la Pilat etc) dar, ce e cel mai important, este un film minimalist, cu decor minimalist și filmat minimalist care are însă în spate, și prin versuri, și prin muzică dar, mai ales prin DANS, o încărcătură luxuriantă de idei, semnificații și sentimente. Dansul face toată treaba aici. Urmăriți dansul, versurile apostolilor și vedeți cât de multe pot spune prin atât de puține.

Hey J.C, J.C, please explain to me / You had everything / Where is it now?

La final, toată ceata veselă de actori pleacă. Și-au făcut treaba. Au cântat, au dansat, au jucat, lucrurile au fost înregistrate. Deci acum e gata. La final, actorul care l-a interpretat pe Iuda urca ultimul în autobuz care pleacă brusc, de îndată ce acesta e pe scară, cu ochii la dealul pe care au lăsat ridicată o cruce.

Asta e frumos la acest film: dincolo de toate întrebările și abordările neortodoxe, de modul în care J.C. este supus judecății oamenilor rămâne un lucru important: după ce pleacă actorii lasă în urma lor o cruce. Cam asta e.

I think you’ve made your point now
You’ve even gone a bit too far to get the message home
Before it gets too frightening, we ought to call a halt
So could we start again please?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s