Continui una după alta seria despre seriale, pentru ca fanii să poată face binging. După ce am emis o idee despre cum a ajuns serialul TV de la o zonă de nișă, la un gen tot mai căutat de spectatori, să vedem care ar fi deosebirile dintre acesta și filmul de cinema?
Ei bine, spre deosebire de filme, serialele permit o expunere de tip vechi (permițând astfel, și o analiză) a personajelor și a lumii în care sunt ancorate. Astfel că acest gen filmic își permite să facă abstracție de artificiile celei de-a 7-a arte (ai căror autori trebuie să ofere, periodic, câte o bombonică spectatorului, după cum mărturisea aici Cristi Puiu), mulțumindu-se a se concentra asupra personajelor și apropiindu-se din acest motiv de teatrul de păpuși ori de animații.
Spre deosebire de filme, serialele nu sunt limitate la o perioadă de timp în care trebuie să parcurgă etapele narațiunii, după rețeta lung-metrajului hollywoodian. Expozițiunea unui film produs pentru marele ecran se condensează destul de abrupt în primele 10-15 de minute, pentru a permite trecerea la desfășurarea acțiunii și a capta interesul spectatorului. Serialul are la dispoziție, în plus, mai multe fragmente de timp peste care își poate întinde vălul. Ce face cu ele? Le umple cu procedee vetuste lăsate la dispoziția sa de autorii celei de-a șaptea arte, care nu mai operează (pentru că spectatorii lor nu mai înghit) cu monologurile (mărturisirile), analizele psihologice și nu se mai axează (doar pe) caracterul personajului.
Asemenea începutului filmului de cinema, are și serialul un punct critic pe care trebuie să-l depășească, numit episodul-pilot: acel prim episod prin care, întâi, producătorul își prezintă marfa rețelei TV, iar apoi rețeaua testează interesul telespectatorilor. De audiența sa depinde longevitatea serialului, astfel că acest prim episod va concentra aproape întreaga energie a creatorilor și protagoniștilor săi – aflați în situația limită de a fi sau a nu fi acceptați.
Dacă vreți să vă faceți o idee despre un serial, urmăriți cu atenție episodul-pilot. El (este obligat să) propună personajele solide, ambianță captivantă și să promită (deja) toate acea țesătură de intrigi. După această desfășurare de forțe, ne vom relaxa împreună cu creatorii serialului. Aceștia, în funcție de interesele rețelei sau ale echipei de producție, vor putea dilua sau concentra acțiunea, scoate/ introduce un personaj și mai ales (după epuizarea ideilor primare), vor angaja forțe proaspete care să le dezvolte munca inițiată. Acestea fiind zise, rămâne doar să tragem linie: care este rețeta unui serial de succes? Citiți aici.
Reteta unui serial de succes o stiu cel mai bine realizatorii lui. Noi, consumatorii de seriale, stim ca stam lipiti de ecran daca serialul are: personaje complexe, actiune incitanta si un sir de intrigi care sa duca serialul la cat mai multe episoade.
Ce mi se pare interesant (si diferit de vizionarea unui film) este faptul ca spectatorii de seriale se ataseaza de personaje pe parcursul derularii.
ApreciazăApreciază
Ai dreptate Laura, mă anticipezi 🙂
ApreciazăApreciază
Eu am alta dilema: frate, Tanar si nelinistit e serial de succes..? Ca daca da, nu vreau sa imi spuneti reteta 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi se ia tânărul, una bucată, și se neliniștește în cercuri. Apoi se cutremură o barcă…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
La mine n-a avut succes, n-am reusit sa urmaresc nici macar un episod cap-coada (pe vremea cand il nimeream zappand teveul). Dar la destui a avut ceva succes din moment ce a fost suportat cam 44 de ani cu aproximativ 11.000 de episoade (!!!). Ma intreb ce altceva a fost atat de stabil si permanent in istoria noastra recenta? 🙂
ApreciazăApreciază
Nu știu, poate Dallas să fi pregătit terenul…
ApreciazăApreciază