Fata din Australia (1971)

s,725-22e09c

,,Fata din Australia” sau ,,BELLO, ONESTO, EMIGRATO AUSTRALIA SPOSEREBBE COMPAESANA ILLIBATA” (1971)

Titlul filmului dat la noi, Fata din Australia, este sec și irelevant. În limba italiană este conținutul unui anunț matrimonial: Frumos, cinstit, emigrant în Australia s-ar căsători cu o conațională (n.n.italiancă) neprihănită (ragazza vergine!)

 

Mi-aduceam aminte cu plăcere de acest film, pe care-l mai văzusem acum câteva decenii, în care Alberto Sordi ne servește cu o figură de smecheraș naiv poante după poante, care chiar dacă uneori sunt repetitive nu provoacă acel lehamite pe care îl resimțim la comediile slabe.

Regizorul Luigi Zampa reușește dintr-o îmbinare eclectică (tragi-comedie, vodevil, road-movie) o poveste  cu substrat social plină de farmec. Tema filmului este specifică neo-realismului italian: condiția imigranților italieniSubiectul  este și el unul specific: viața izolată a imigranților italieni din Australia, lucrători în coloniile de mineri din deșert, singurătatea datorată izolării, neadaptării la noul stil de viață și lipsei… femeilor.

El, Amedeo, emigrantul (ajutat de preot) ia legătura  prin corespondență cu o italiancă care se decide să părăsească pentru el Bella Italia. Dar flăcăul nostru tomnatic nu joacă prea cinstit, se laudă că e șef de gară. Și pentru că e conștient că nu are un fizic atrăgător trimite poza unui prieten de-al său, despre care nici el nu știe că a devenit proxenet .

Ea, Carmela, apare în persoana frumoasei Claudia Cardinale, iar Amedeo spune că e Giuseppe, un prieten de-al candidatului la însurătoare. Carmela vrea să-și cunoască cât mai repede logodnicul, mai ales că-l detestă pe Giuseppe, urâțel, ridicol, patetic și… epileptic. De-aici neînțelegerea ia proporții, găsirea logodnicului se transformă într-o călătorie interminabilă cu trenul, cu mașina, pe jos, prin junglă, totul doar pentru a amâna clipa în care fata va afla adevărul, în speranța că va reuși să o cucerească cu vorba, cu mici atenții.

Acest tandem Claudia Cardinale-Alberto Sordi este foarte reușit, chiar dacă întâlnirea între cele două personaje poate părea improbabilă, ele devin credibile și se completează reciproc: Amedeo e… mic copil pe lângă Carmela, care e prostituată profesionistă și speră să-și  uite trecutul printr-un mariaj convenabil.

În fine, minciuna are picioare scurte și împrejurările îi obligă să afle adevărul și volens-nolens să se accepte pentru că ea nu se poate întoarce în Italia iar el și-a cheltuit cu ea toată bruma de economii. Fiecare primește ce merită! Cuplul va coborî din tren într-un loc al nimănui:o colonie de 18 persoane în plin deșert; protagoniștii vor avea salariul lui de miner, o căsuță decentă din lemn și nu mai sunt singuri.

YooniqImages_102399870

O comedie prea puțin cunoscută pe care o recomand cu căldură.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s