Naked

Naked and vulnerable

Naked (1993) al lui Mike Leigh (despre Another year al lui am scris deja aici) este o pedeapsă pentru cei care au fost neascultători și s-au născut. Este un eseu filosofic de-a binelea care, dacă nu ar fi fost filmat, probabil că ar fi fost de analizat cu creionul pe hârtie ca aporiile lui Aristotel din Metafizica.

Deci urmează o introducere pretențioasă pentru un film filosofic pe care nu îl pot pune decât în cutia unde mai sunt și Wings of desire al lui Wim Wenders, The sacrifice al știți voi cui, filmele lui Terrence Malik sau cele ale lui Herzog dar și mai recentul sau, cu preferatul meu Sunset Limited al lui Tommy Lee Jones. Pregătiți-vă așadar, pentru un tur de forță metafizic în care, în aproape două ore, veți trece prin majoritatea existențialiștilor, nihiliștilor (am recunoscut acolo și ceva anarhiști) și a unui alt set consistent de -iști și -isme care ne bântuie cultura occidentală de vreo 2000 și ceva de ani.

Vă veți întâlni cu personaje nocturne care își urlă disperarea (dacă ăsta nu e Sartre, atunci nu știu ce e!), cu nimicuri umane (paznici) care păzesc cu frică spații goale și care sunt terorizați de timp (angst-ul lui Heiddegger dar și dasein-ul și zeit-ul lui bântuie sigur pe acolo) și care citesc în timpul liber Foamea a lui Knutt Hamsun dar care filosofează și pe motivul panta rhei cu patos și argumente din tabloide, cu femei ușoare care discută despre ce înseamnă maternitatea și pierderea unui copil și modul în care acest stigmat le-a strivit și contorsionat destinul (Simone de Beauvoir e sigur acolo, în subsolul scriptului), sadici pentru care cruzimea este mod de viață, cu isterice care nu își pot trăi viața decât pe jumătate, fără să o poată duce la capăt și care, din această cauză, nu își pot astfel duce la capăt nici măcar propriile fraze (Freud aici ar spune că frustrarea sexuală este la baza simptomului însă noi știm că nu sexul îi lipsește, ci dragostea) și, în scena de final, cu Johnny care își târăște piciorul șchiop pe mijlocul străzii, poate veți recunoaște personajul resemnat și încăpățânat al lui Sisif care se reîntoarce la bolovanul său iubit.

Dar dacă nu veți vedea toate aceste clișee intelectuale (și da, toate clișeele au o doză de adevăr, această afirmație fiind în sine un clișeu de cea mai bună calitate, cum spune Johnny) nu veți pierde nimic. Pentru că puterea filmului nu stă aici. Adevărata semnificație a filmului stă în incredibila vulnerabilitate a personajelor. Toate sunt sincere, toate își trăiesc durerile și frustrările la vedere, la suprafață. Toate își exhibă traumele, răutățile și crizele cu pasiune și entuziasm. Iubesc ca proastele și suferă ca proastele. Rănesc și sunt rănite, se zvârcolesc pe jos (literalmente) atunci când nu mai pot să stea în picioare și sunt stăpânii lumii atunci când se simt astfel. Sunt personaje care și-au întors sufletul pe dos și care, de aceea, sunt vulnerabile și goale. Dezbrăcate. Și de aceea este filmul puternic: pentru că ne arată cât de slabi suntem de fapt.

Altfel, un script care este, în mare parte inventat atunci și acolo, pe platou, în timpul repetițiilor, cu un stil incredibil (un amestec de sordid, sofism și sarcasm cu care, probabil, numai englezii s-au născut) și cu un David Thewlis exploziv, în rolul lui Johnny, filosoful cinic modern care bântuie străzile metropolei căutând ultima fărâmă de umanitate și de normal într-o lume care se apropie de profeția milenială a apocalipsei.

Despre David Thewlis care face aici rolul unui Diogene modern căutând cu obstinație un om într-o junglă de indiferente și absurde animale sociale, nu am nimic de comentat. Nu sunt în stare. Doar să vă spun că a făcut un rol excepțional. Cei care i-au dat premiul pentru cel mai bun actor la Cannes în 1993 pentru acest rol ar putea să aibă argumente mai serioase decât am eu. Nu pot adăuga decât atât: este consistent, extrem de complex, baleiază cu o ușurință șocantă registre de la comedie, absurd și până la tragedie. Și are forță. Prim-planurile cu el sparg ecranul.

Naked nu e pentru oricine. Și după ce îl vedeți, vă veți da seama că nu e chiar orice film.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s