A Girl in the river

Această vită care iartă…

In Pakistan, conform legii (atât legea islamică sharia cât și legea laică a statului) femeile sunt egale cu bărbații. Însă conform unor cutume încă foarte răspândite și care NU sunt de origine islamică, ci vin mai degrabă dintr-o cultură locală hiper-ortodoxă, rigidă și profund neacceptată chiar și de către imami, femeia care dă naștere unui om nu e om. E doar un fel de vită care vorbește. Când i se permite.

Dacă un bărbat vrea să renunțe la un mariaj este obligat să plătească familiei soției lui o anumită sumă de bani stabilită anterior în contractul de căsătorie. Așa cum facem noi când cumpărăm și vindem vaci. Dar dacă o femeie pleacă din casa soțului și acesta o prinde, poate să o omoare. Noi nu prea ne omorâm vacile pentru că au fugit pe islaz.

De asemenea, chiar și acum, de cele mai multe ori, căsătoria este decisă de către familia ginerelui și a fetei. Cei doi nu au voie să se întâlnească înainte și nici –  lucru complet interzis! – să meargă împreună la întâlniri. Familia își duce fiica la ginere și gata. Cam cum ducem noi vițica la taur. Numai că, spre deosebire de ei, noi o luăm înapoi acasă după. Ei o lasă acolo.

Căsătoria între o femeie și un bărbat este, de fapt, o legătură de onoare între familiile acestora. Dacă o femeie va refuza decizia familiei sale atunci își aruncă familia în dezonoare, o coboară în ochii comunității și a vecinilor și chiar îi poate periclita statutul social. În acest caz, familia fetei neascultătoare (mai ales bărbații) au dreptul și chiar obligația morală de spăla onoarea familiei și de a o omorî pe rebelă. La noi în sat se știa că nu trebuie să îi treci pragul curții celui care are o vacă nebună. Decât după ce o omoară și îi arde carnea. Deci știau oamenii ce știau…

Documentarul A Girl in the River: The Price of Forgiveness produs de HBO este povestea unei astfel de vite care a îndrăznit să nu respecte decizia familiei sale și să se căsătorească în secret cu omul pe care îl iubea, Qaiser. Așa, de capul ei. Tatăl și unchiul, după ce au aflat, și-au luat vita fugită la mire și au împușcat-o lângă un râu. Însă vita nu a murit. A fost găsită, dusă la spital și a fost salvată. Iar tatăl și unchiul vitei au fost luați de poliția statului care, nu-i așa, consideră că femeia este egală bărbatului și nu poate fi ucisă ca o vită.Totuși.

Această poveste însă nici măcar nu apare în film. O aflăm doar pe parcurs. Pentru că pe noi nu ne interesează povestea unei vite, ci a unui om, a unei femei care, după ce a fost tratată ca un animal i se cere acum .. să ierte. Tatăl și unchiul ei vor rămâne în închisoare și vor executa pedeapsa pentru tentativă de crimă dacă ea, femeia, căreia acum îi aflăm și numele, Saba, nu îi va ierta. Dacă îi iartă atunci vor fi eliberați.Și, eventual, o vor putea ucide.

Primele cadre din film se aseamănă cu Carne al lui Gaspar Noe. Doar că aici nu se vede cum se execută vita cu pistolul pneumatic care îi zdrobește țeasta, ci cum este salvată o vită umană, la un spital, acolo unde a ajuns după ce tatăl și unchiul său au încercat să o ucidă. Tot ca pe o vită, dar nu în abator ci pe malul unui râu. Dar să știți că filmul produs de HBO nu este povestea unei vite ci povestea unei femei care învață să îi ierte pe cei care au vrut să o ucidă. Și, mai ales, este povestea iertării. Cea mai creștină, islamică, budistă, zen, hinduistă etc valoare umană.

Așadar, filmul nu este deloc despre un animal, ci despre un om care arată că este om pentru că iartă ceea ce este aproape de neiertat. Chiar și sub presiunea societății iartă. Chiar și cu teamă că va fi poate ucisă data viitoare, dar tot iartă. Chiar dacă încă în inima ei crede că ucigașii săi ar trebui să plătească pentru ce au făcut, tot iartă. Vita face, în cele din urmă, ce n-au făcut oamenii: iartă.

Și asta doar pentru că, de fapt, este doar un om care, așa cum spune la finalul filmului, își dorește să aibă o fată care nu va mai fi tratată ca o vită, care va fi educată și care va avea libertatea de a face ceea ce dorește în viață.

A Girl in the River: The Price of Forgiveness a luat Oscarul pentru cel mai bun documentar, film scurt, în 2015. E un Oscar dedicat vitelor care ne învață cât de mult înseamnă să fii om.

 

2 gânduri despre “Această vită care iartă…

  1. Filmul asta e cutremurator. Si mai cutremurator este ce nu se spune in film: cazurile prezentate sunt niste exceptii „fericite”, 1% poate – s-a dat o pedeapsa legala, s-au facut operatii etc. Restul de 99% fie nici nu reclama abuzurile, fie le reclama si suporta consecintele. Ce fel de popor e asta care-si mutileaza mamele?!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s