Fiul lui Saul

Atenție, spoiler!

Pentru cei care au văzut deja filmul, întâmpinat aici, pot să spun: Saul nu avea, de fapt, nici un fiu. Cum am scris dincolo, într-un început de traducere a interviului dat de regizorul Nemes László, Ausländer era un om dinainte condamnat. Pus să facă toate acele abominabile fapte. Spre deosebire de noii-veniți, cei din Sonnderkomando știau ce-i așteaptă. Și totuși, își jucau rolurile secundare, alături de principali, de gardieni: grăbiți-vă, se răcește cafeaua (sau supa)! ce meserii aveți? avem nevoie de oameni competenți. Imitația unei apropieri, pe marginea prăpastiei. O amintire din alt film, franțuzesc: călăul trebuie să-și păcălească victima, pentru ca aceasta să nu se încoarde – cum ar reacționa, din instinct, știind momentul când pică lama. Dovada unei tehnici a uciderii.

„Operațiunile” purced metodic – organizare, aproape științifică. Apoi cadavrele sunt studiate atent: de ce acela a rezistat? Totul pare uimitor de calm, subsumat unui scop deasupra înțelegerii individuale, deși toate replicile, gesturile, întreg baletul (și chiar corpurile balerinilor din film) este uman. O familiaritate de clasă de mijloc, de care elita germană se apropie, când pare necesară, scăpându-i câteva replici (maghiara este cea mai frumoasă limbă din lume), și de care se depărtează, amuzat-scârbită, când trebuie să-i omoare. În ciuda unor astfel de filme cum este Saul fia, care apar din cenușă ca să ne tulbure, cu toată existența lagărelor, nu cred că vrem să recunoaștem ce-a fost acolo. Arbeit macht frei – încă mai credem asta! Altfel, cum i-am mai disprețui pe cei care nu sunt la fel ca noi, care nu muncesc, ori care nu-și fac… datoria.

Saul nu (mai) avea nici un fiu, nici o legătură fizică în lume. Doar conștiință și o fereastră spre purgatoriu, deschisă chiar prin înregimentarea în Sonderkommando. Nu trebuie să fim la cârma întâmplărilor, ca să le putem influența, nici măcar în momentul potrivit, la locul potrivit. Supus ciclurilor vieții sau istoriei, omul nu este la voia soartei. Nu vreun blestem sau ghinion, ci simpla sa indecizie îi paralizează voința. Nu din lipsa liberului arbitru apar problemele sale, ci din lipsa conștiinței de sine, obturată, în momente grele ale vieții, de instinctele primare: cel de supraviețuire, apoi de reproducere a speciei. Putem alege – sau cel puțin așa credem ulterior, că puteam. Dar credința în sacrul existenței (și cultul imperios al morților) vine în acele momente de absență din lume, când omul își permite luxul de a sta pe marginea ei. Chiar dacă face parte dintre ajutoarele călăilor!

În plan real, periplul lui Saul Ausländer este un fiasco. I-ai trădat pe vii pentru morți! îi reproșează conspiraționiștii Sonderkommando, când află c-a pierdut praful de pușcă; rabinul pe care îl salvase cu prețul hainei sale (în care era ascuns praful primit) se dovedește a fi unul fals, iar apoi pierde cadavrul în apă. Preotul kommando-ului este cel care-l salvează de la înec, (re)cunoscând omul în absurditatea demersului său. Care transcende sintagma: salvezi un om ~ salvezi o întreagă lume. Salvezi un suflet, prin rugăciunea spusă în credința lui, ori salvezi un trup de la profanare…

Ajuns într-o baracă, are o consolare, înainte de moarte: apariția unui copil cu ochi albaștri, o posibilă fantasmă (copilul cu suflet salvat), sau un alt copil, real, tras deoparte de un soldat german, membru al plutonului de execuție. Totul (inclusiv acest final) pentru a dubla miza: există umanitate și printre călăi. Și atunci, cum a fost posibil?

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Fiul lui Saul&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s