The President (2014)

Lansat la Veneția în 2014, Președintele, inspirat din „primăverile arabe” și alungarea șahinșahului Reza Pahlavi Aryamehr este o coproducție anglo-georgiană realizată de iranianul exilat Mohsen Makhmalbaf. Povestea este cutremurătoare și veridică, chiar dacă e o parodie sau o fabulă: un Președinte megaloman  înlăturat de la putere, urmărit de trupele care-i fuseseră, până mai ieri, loiale, de foști prieteni, de poliție, de popor !

Un film care trezește emoții și reflecții asupra ambiguităților omului față de revoluție și dictatură, asupra vinovăției individuale și colective. Haosul generat de Revoluție degenerează în război civil, eliberează și dezlănțuie toate accesele de ură și furie,toate josniciile de care sunt capabili oamenii. Singurul personaj lucid rămâne un fost prizonier politic care se opune linșajului Președintelui accentuând pe convingerea că asasinarea Președintelui ar escalada conflictul, antrenând alte violențe; el este cel care va reuși să-l salveze pe nepotul Președintelui căzut în mâinile gloatei furioase.

Acțiunea se petrece într-o țară imaginară, deoarece povestea derulată de cineast se vrea universală  și privește toate țările care au trecut prin regim dictatorial. I se poate imputa filmului caracterul didacticist, deși, dacă realizatorul a făcut-o intenționat, aș putea interpreta că e un artificiu care prin seriozitatea declamativă are un apect ilar atenuând  efectul cutremurător al unor scene „horror”.

the_president_hero-1

Chiar de la prima scenă absurdul se ivește cu nonșalanța arbitrariului când Președintele  vrea să–i demonstreze  nepotului său nemărginita-i putere, cerând  prin telefon stingerea luminii în întregul oraș. Dar iată și momentul în care luxul, huzurul de la Palat este întrerupt de absurdul unei lovituri de Stat, de …detronare, de exilul și  separarea de familie, de vânarea inamicului public „most wanted” și de recompense mereu în creștere pe capul fostului Conducător al  țării.Urmează un periplu fascinant, în care apar imagini memorabile de pe meleagurile georgiene, unde s-au făcut filmările.

08022014-08022014-1.jpg

Din păcate, voind să ne oblige să  retrăim soarta  revanșardă sau justițiară care l-a lovit pe protagonist, filmul reușește să spună mai multe despre supraviețuirea în mediul ostil decât despre oprimarea poporului și aspirația lui la libertate. Filmul este inegal în atitudine, iar relația spectatorului cu Președintele vânat tinde să cadă în capcana sensibleriei și echivocului.Totuși filmul ne seduce adesea  prin pertinența  ideilor politice (Makmalbaf influențat de neorealismul italian încorporează câteva scene de o ironie crudă – scena în care o nuntă  este întreruptă de violarea în comun a miresei; scena  întoarcerii unui fost deținut politic cu picioarele schingiuite, cărat până acasă în spinare de fostul dictator deghizat în revoluționar – și prin situații burlești și poetice: deghizările stângace ale protagoniștilor, în oieri, în cerșetori, în cântăreți ambulanți, scena în care Președintele merge să cerșească bani celei mai ieftine prostituate)  care  salvează filmul de pe platforma teoriei.

Nu vreau să cred că filmul își dorește acreditarea ideii că dictatorii …”oameni sunt și ei”, că au partea lor de inocență,mai mult din cauza unei vieți de răsfăț,în care duc o viață amorală (Președintele va ști cât rău a făcut doar când va simți pe pielea lui cum e să fii tratat ca un nimic).

thepresident_1.jpg

Figura inocentă a nepoțelului (jucat excelent de Dachi Orvelashvili, în vârstă de cinci ani) care nu este încă gangrenat de putere și bani,martor al unui trecut apropiat de basm este înduioșătoare. Chiar dacă poartă uniforma  de la Palat,copilul inocent visând la vremea când adora să danseze cu micuța lui prietenă, Maria, în sala de bal aurită face ca totul în jur să apară acum și mai absurd, înfricoșător, grotesc (scene de o cruzime ireală la care băiețelul asistă la început doar îngrozit, mai apoi cu privirea rece, inexpresivă).

Dar scena finală pune întrebarea centrală asupra moralității Primăverii arabe:cine e adevăratul dictator? Președintele, cei care l-au promovat, sau cei care l-au alungat de la Putere,aceeași sau alții (Opoziția, Poporul, Forțe străine interesate?) Răspunsul  îl găsim în zilele noastre în Libia, Egipt și alte țări. Un film de suflet, dar mi-a plăcut realizarea tehnică (filmările de la înălțimea personajelor) jocul elegant al protagoniștilor, densitatea aventurilor trăite doar în două zile, mesajul despre democrația care nu prea valorează dacă e prost înțeleasă. Citiți continuarea pe CeFilmeVăd.eu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s