Count_of_Monte_Cristo_1934-54

Contele de Monte Cristo (II)

Încheiam primul episod din seria “Ecranizărilor Contelui de Monte Cristo” cu un film franţuzesc din 1929, an care marca începutul sfârşitului pentru filmul mut. Romanul lui Dumas nu a trebuit să aştepte însă mult pentru a fi ecranizat şi în epoca filmului sonor. În 1934, după 26 de ani de la prima ecranizare mută, tot americanii lansau şi prima adaptare cinematografică vorbită. Iar în următoarele două decenii, Franţa (în co-producţie cu Italia) şi Mexic (a doua oară în co-producţie cu Argentina) se ‘duelau’ în ecranizări, Franţa realizând şi prima versiune color (în 1954). Interesant este şi faptul că cele două filme franţuzeşti au fost regizate de acelaşi Robert Vernay, prezentând totuşi două viziuni foarte diferite ale poveştii celebrului Conte.

1934, Statele Unite, Robert Donat, Rowland V. Lee

La fel ca în precedentele două versiuni americane, şi aici se reface cuplul iniţial Dantès-Mercédès, în bună tradiţie a happy-end-ului din filmele americane. Şi dacă în 1922 se inventa o poveste de dragoste între Albert şi Haydée, aici se inventează o poveste între Albert şi Valentine. O altă schimbare majoră adusă poveştii lui Dumas priveşte procesul lui Fernand: la fel ca în filmul din 1929, scena din roman este înlocuită cu un spectacol de tablouri vivante, dedicat aici faptelor ‘eroice’ ale lui Fernand la Yanina, fapte pe care Haydée le contrazice public, la îndemnul Contelui. Un proces există totuşi în film, după duelul lui Monte Cristo cu Albert, Contele fiind acuzat de către Villefort de spionaj, atac asupra gărzilor Castelului If, distrugerea structurii închisorii prin săparea tunelului şi uciderea Abatelui Faria pentru a-i lua comoara. Merită vizionat pentru însemnătatea istorică (primul film vorbit). Disponibil pe DVD.

1942, Mexic, Arturo de Córdova, Roberto Gavaldón şi Chano Urueta

Pentru cei care doresc să vadă o ecranizare cât mai apropiată de roman, aceasta este una din puţinele opţiuni. Povestea se desfăşoară în mare parte într-un ritm asemănător cu romanul, deşi unele episoade secundare sau relaţii ale Contelui cu alte personaje nu sunt îndeajuns exploatate. În plus, personajul lui Arturo de Córdova este mult mai pasional decât Contele lui Dumas. Sfârşitul este cel propus de scriitorul francez, doar că într-o notă mult mai ‘pământească’: Contele alege să rămână cu Haydée pentru că o iubeşte, dar iubirea ei nu are pe deplin rolul mântuitor din roman. Disponibil (mai greu) pe DVD.

1943, Franţa-Italia, Pierre Richard-Willm, Robert Vernay (2 părţi)

La fel ca personajul interpretat de Richard-Willm, această ecranizare are o eleganţă rece, ajutată şi de imaginea în alb-negru. Contele nu ezită să se joace cu destinele celorlalţi, iar Haydée este aici mai degrabă o parteneră de ‘afaceri’ decât o (fiică) iubită. Deşi se păstrează finalul din roman, aici Contele recunoaşte că “je suis de ceux qui n’aiment qu’une fois” (deci o iubeşte doar pe Mercédès) şi că, împlinindu-şi misiunea, “ma vie est sans intérêt maintenant”. Îl recomand pentru eleganţa sa. Disponibil pe DVD.

1954, Franţa-Italia, Jean Marais, Robert Vernay (2 părţi)

După un deceniu, Vernay se întoarce la romanul lui Dumas şi îi oferă o imagine nouă, de dată asta şi colorată. Contele lui Jean Marais este mult mai pasional în comparaţie cu cel al lui Richard-Willm, dar şi el este încă îndrăgostit de Mercédès, doar că de data aceasta ar fi gata să renunţe pentru ea la planul său de răzbunare. Interesant este că tocmai Abatele Faria, aici un adevarat conspirator, este cel care îl îndeamnă la răzbunare: “quand la vengeance est au service de la justice, il n’y a rien de plus beau sur la terre”. Un alt detaliu interesant este identitatea pe care Contele şi-o asumă în faţa inspectorului general al închisorilor: Honoré de Balzac (de ce nu oare Alexandre Dumas?). Deşi se îndepărtează destul de mult de roman, este printre ecranizările mele preferate, per total – asta şi pentru felul în care au portretizat-o pe Haydée, mai ales în decorul oriental. Disponibil pe DVD dublat în limba germană.

1954, Argentina-Mexic, Jorge Mistral, León Klimovsky

Filmul începe cu spectacolul de operă la care participă Contele după audierea lui Fernand, însă aici împreună cu Haydée, care primeşte toate onorurile în raport cu poziţia sa socială, acum cunoscută. Contele este provocat la duel de Albert, pentru a-l fi denigrat pe tatăl sau, aici academician în cadrul Academiei Naţionale de Istorie. Acasă, fire prevăzătoare, Contele începe să îşi scrie povestea, care astfel se derulează în faţă spectatorului, şi termină chiar când îşi face apariţia Mercédès. Urmează apoi o scenă foarte pasională între Conte şi Haydée, care anunţă finalul la fel de pasional şi subliniază faptul că Jorge Mistral dă viaţă aici unui Conte cu sânge latino. Disponibil (mai greu) pe DVD.

-va urma-

Episodul I.

3 gânduri despre “Contele de Monte Cristo (II)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s