The Club 2015

Faith Club

Prin Clubul (El Club) Pablo Larrain (dacă ați văzut No, știți despre cine vorbesc) face un film despre păcat. O extraordinară meditație asupra sensului păcatului. Cel oficial – catolic, cel al cărnii, cel al sufletului, cel al minții. Se pare că nu sunt chiar același lucru.

Paradoxal, un film profund religios dar care este plin de replici, teme care ar putea fi luate, de un practicant mai obtuz, drept erezii și blasfemii. De asemenea, un film profund uman și plin se de sensibilitate (tragică, e drept) deși, la prima vedere, anumite replici ar putea să îi ofenseze pe pudibonzi (vezi discuțiile despre homosexualitate sau despre aberații sexuale). E un film dur, agresiv cu susceptibilitățile noastre de civilizați mediocri și, în același timp un film sensibil și plin filosofie. E o supă extrem de concentrată și densă care nu va pica bine oricărui stomac.

Așadar puțin plot: într-un sat pierdut de lume, într-o casă izolată de lume de reguli nescrise însă mai dure decât zidurile unei închisori, sunt ”ascunși” de ochii lumii preoți care nu mai pot fi lăsați în parohii. Fie că sunt bănuiți de homosexualitate, de pedofilie sau poate doar de exces de zel, niciodată judecați până la capăt dar, în același timp, niciodată complet iertați, acești semi-preoți semi-oameni, sunt ascunși în mod oficial de către biserică de ochii lumii. Casa penitenței – locul unde sunt trimiși să rămână pe viață au până ce li se va hotărî o altă viață – este un fel de purgatoriu pe pământ.

Semi-oamenii-preoți sunt, fiecare dintre ei, izolați în mijlocul lumii dar, în același timp, izolați și de propria credință. Teoretic, ei ar putea rămâne acolo. Animale uitate de Dumnezeu și de oamenii lui Dumnezeu sau oameni aproape să devină animale pentru că sunt izolați de oameni. Singura lor plăcere și singurul semn de umanitate este grija pe care o au față de un ogar. ”Ce folos vă poate aduce acest animal? Nu este decât vanitate și egoism în gestul vostru” le spune un inspector al bisericii trimis să îi evalueze. ”Ce folos avem..? Ne arată afecțiune din când în când”. De aici începe tragismul.

Izolați de oameni, foștii preoți (poate oare un preot să fie ”fost”..??) speră să fie izolați și de păcat. De cele proprii dar și de cele de afară. Numai că lucrurile nu stau chiar așa. Păcatul nu stă în afara porții. El vine și strigă în stradă în fiecare zi și cere să fie lăsat înăuntru. Și de aici începe filonul creștin și filosofic din film.

Apoi este un film cu puține cuvinte și cu puține personaje. Pare filmat doar din prim-planuri (doar chipuri mute, în prim plan, mai elocvente decât orice scenariu). Incredibil de bine legat scenariul cuvintelor cu scenariul imaginilor. Întâmplările, la prima vedere aberante, nu sunt însă deloc întâmplătoare. Spun fără cuvinte ce ar fi trebuit să declame fiecare personaj în parte. Dar ele spun foarte puține. Mai mult tac. Suferă, se îndoiesc, regretă, fac sacrificii, urăsc, sunt nedrepte.. Le fac. Nu le spun. Și ni se transmite astfel întreaga greutate a faptelor lor. cu care apoi trebuie să ne descurcăm.

The Club este un film despre credință și păcat. Un Faith Club.

P.S. Începutul filmului – vezi și în foto – cu scena ogarului care aleargă în cerc, pe malul mării, după un ghem de blană care imită un iepure, agățat de un băț și rotit cu repeziciune de un preot. E o imagine și o metaforă extrem de puternice care, practic, definesc substratul întregului film.

7 gânduri despre “Faith Club

  1. Clubul acesta al …,,pensionarilor” nu e cu mult mai diferit decât al laicilor,care îmbătrânesc ,probabil, fără să poarte remușcări,pentru că păcatele lor au fost lumești.Da, un film religios,care ne arată Răul de aproape,aproape de noi,oricând întinându-ne pentru că își încalcă jurămintele de castitate și cele zece porunci.Preoții ăștia sunt ,totuși și ei oameni,iar ,,penitența” îmi pare cam formală.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, peeotii sunt mai mult oameni. Si, in mare parte, de aici si ratarea lor ca preoti: pentru ca au cedat parimilor omenesti. Dar ei nu sunt nici judecati si nici pedepsiti ca oameni ci doar ca preoti. Pur si simplu aruncati undeva… Si lasati singuri cu ei. De aceea abia aici vine penitenta…

      Apreciat de 1 persoană

  2. Pingback: - cefilmevad.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s