Îl știi pe Sam?

– Bună, îl ştii pe Sam? Tipul ăla de la „Starbucks” care aranjează pliculețele de zahăr pentru  cafea de câte trei-patru ori până să îi iasă? Şi care, indiferent de ce bei de la ei, zice mereu “O alegere minunată”? Hai mă, sigur îl ştii pe Sam….

A lăsat o tipă gravidă, într-o noapte când ea n-avea unde să doarmă. Tipă care atunci când a ieşit din spital, după ce a născut, s-a pierdut în mulţime şi l-a lăsat pe Sam cu Lucy în brațe, total pierdut, neștiind ce să facă cu mogâldeaţa aia de plângea întruna …

Şi s-a chinuit Sam, mult, să o schimbe, să îi dea să mănânce, să o adoarmă, să stea treaz la job după nopţi nedormite. Ştii cu ce nu s-a chinuit deloc? Dar absolut deloc? Cu iubirea.

O iubea Sam atât de mult pe Lucy încât ai fi zis că toată iubirea aia o să o ajute, cu siguranță, să crească de la sine. Dar ştii şi tu că viaţa nu e ca în filme… Așa că atunci când Lucy a mai crescut cât să se joace cu alți copii, a început să îşi dea seama că tatăl ei nu e ca și ceilalți. O vreme a fost fericită Lucy, pentru că tăticul ei venea cu ea în parc, în timp ce alţi tătici lipseau de lângă copiii lor. Apoi însă pe Lucy au început să o stânjenească lucrurile pe care le făcea tatăl ei …

Ştii tu: la petreceri se costuma ca un copil, la restaurant nu înțelegea că nu au ce vrea el să mănânce, seara la culcare o forţa pe Lucy să citească şi cuvintele pe care el nu le înţelegea ori pe care nu le putea citi. Sigur îl ştii pe Sam. Ori măcar pe prietenii lui. Cu prietenii lui, Sam se simţea bine, căci erau asemeni lui. Trăia Sam ca într-o bulă în care prietenii și colegii de serviciu îl apărau.

Doar că într-o zi bula s-a spart. Nu, nu a fost în ziua în care a mers să îi ia pantofi de școală lui Lucy şi a fost nevoie de contribuția fiecărui prieten ca să poată achita cei 16,19 dolari cât costau pantofii. În ziua aia a fost fain, i-au luat pantofi lui Lucy, au primit de la magazin câte un balon portocaliu fiecare, au traversat ca “Beatles” pe zebră:) A fost o zi frumoasă. Ştii ce carte îi place cel mai mult să îi citească lui Lucy? “Ouă verzi şi şuncă” de Dr. Seuss. Serios! Mai ales că acolo îi apare numele: “Eu sunt Sam”. Tare mi-aș dori să o citești şi tu 🙂

Nu, ziua în care Sam a fost scos cu forţa din bula lui a fost ziua în care, la tribunal, nu a putut să înțeleagă de ce Lucy nu poate veni cu el acasă în loc să fie luată de niște străini și el să aibă dreptul să o vadă, sub supraveghere autorizată, de două ori pe săptămână, timp de două ore …Tot în acea zi a aflat Sam și că Lucy le spunea colegilor că e adoptată, că Sam nu este tatăl ei adevărat. L-a durut tare pe Sam atunci. Eu l-am cunoscut pe Sam pe vremea când nu aveam copii şi m-a durut şi pe mine, tare de tot, așa că îmi închipui că pe el l-a durut inuman de mult…. Dar ştii ceva? Sam e un luptător.

Chiar dacă nu câştiga prea mulţi bani, a mers la o avocată tare de tot. Rita Harrison. Da, de la o firmă de avocatură la fel de tare, din aia cu trei nume în titlu şi cu reclamă mare în Yellow Pages. Nu contează că Rita i-a acceptat cazul „pro bono” ca să le demonstreze colegilor că se ocupă şi de astfel de situații. Ce contează este că Sam a luptat pentru Lucy. Cum a putut, cu ce a putut, cu cine a putut: cu prietenii plini de entuziasm, dar care nu i-au fost de folos ca martori, cu naşa Annie care l-a învățat cum să o hrănească pe bebelușa Lucy, cu avocata căreia Sam îi va schimba perspectiva asupra vieţii. Da, Ritei îi va da curajul să își pună viața în ordine, schimbând ce o face nefericită. Mai greu este cu  cei împotriva cărora Sam luptă… Pe câţiva îi ştii şi tu: prejudecăţile, legile cu minte dar fără suflet, dar mai ales oamenii. Oamenii care te dărâmă. Care cred că totul trebuie aplicat la fel, tuturor. Că ei ştiu ce e mai bine pentru alţii. Pentru Sam, de exemplu. Oamenii care cred că iubirea nu e de ajuns. Dar ei nu îl cunosc cu adevărat pe Sam. Pe Sam care consolează pe oricine suferă în prezența lui. Pe Sam care se descurcă în situații atât de grele că alți oameni ar renunța din prima. Pe Sam, pentru care tot ce contează este Lucy.

Ştii de ce este Sam excepţional? Pentru că iubeşte. Pentru că, în ciuda diagnosticului său, tendinţe autiste, retard mintal, el dovedeşte asta: capacitatea intelectuală nu are nimic de a face cu capacitatea de a iubi. Intelectul lui, comparabil cu cel al unui copil de 7 ani, este întrecut de vreo sută de mii de ori de puterea lui de a iubi. Da, ştiu, o să zici că nu putem lăsa copiii să fie crescuţi de orice fel de părinţi: părinți pe care copiii îi depășesc intelectual, care nu îi ajută pe aceştia să se dezvolte, să îşi dorească mai mult de la viață, să înţeleagă lumea în care trăiesc şi tot aşa. Dar cu cei care le oferă tot mai puțin iubire infinită, cu părinții ăia ce ne facem?

În viaţă, lucrurile se petrec uneori ca în răspunsul lui Annie la întrebarea Ritei:

-Deci nu vă faceţi griji în legătură cu viitorul lui Lucy?

-Ba da, îmi fac, îmi fac griji tot timpul. Mă îngrijiorează că, dacă va fi luată de lângă tatăl ei, lui Lucy i se va lua şi o bucată de suflet. Îmi fac griji că ea îşi va petrece restul vieții încercând să umple acel gol.

Hai să îl cunoşti pe Sam, te rog. Acum lucrează la “Pizza Hut”. Şi o să îţi spună tot că ai făcut “A wonderful choice”, indiferent de ce ai comandat:)

Hai să îl cunoşti pe Sam, o să îţi placă. 

“I am Sam”, 2001, Sean Penn, Michelle Pfeiffer, Dakota Fanning 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s