Malena (2000)

Malena, victimă a frumuseții sale, este privită în satul sicilian cu dorință, gelozie, invidie și tratată ca atare drept văduva care ar avea ce dărui gintei masculine, de la mic la batrânetul libidinos, alimentând zvonurile răutăcioase, bârfa, prejudecățile și ura unor localnici primitivi care nu îi iartă mândria și probabil faptul că e fiică de intelectual (!)

Filmul are o uvertură care îți taie respirația prin trei atuuri incontestabile:

– Monica „bellissima” Bellucci, în apogeul formelor sale și într-o promițătoare ascensiune profesională,

– pitorescul Siciliei (chiar și așa, având în fundal războiul) și

– muzica tulburătoare a lui Ennio Morricone.

Filmul (foarte violent) despre un întreg sat care și-a găsit victima pe care să o… toace mărunt, prin priviri ucigătoare, injurii și propuneri dubioase,triviale, începe cu Malena trecând pe stradă sub privirile insistente ale hoardei de săteni,înflăcărând imaginația și senzualitatea unui adolescent: femeia e tratată ca un obiect sau mai rău, este umilită prin violențe verbale. Malena – văduvă de război – caută de lucru degeaba, pentru că nu e compătimită nici de bărbații care o cred o ușuratică prefăcută, nici de femeile ipocrite și invidioase care o socotesc… unealta diavolului.

Pe parcursul filmului, băiatul care devine obsedat de Malena o va urmări chiar și pe gaura cheii. Micul pervers va fi singurul care îi va veni în ajutor in momentele cele mai tensionate. Malena este acuzată pe nedrept ca fiind spărgătoare de căsnicii. Reușește să scape de acuzații în urma unui proces ridicol cu o pledoarie absurdă, dar avocatul vrea să fie plătit în natură și își violează clienta. Malena rămâne doar cu acest protector care ar lua-o de nevastă, dar mama lui o consideră deja pe văduvă o stricată și se opune. Lipsită de mijloace de trai, Malena își va folosi nurii, învârtindu-se prin cercul unor înalți demnitari naziști.

La sfârșitul războiului este târâtă de către femei în piață unde e dezbrăcată și umilită sub privirile răzbunătoare ale bărbaților frustrați. Filmul dezvăluie cruzimea oamenilor „de bine”, prețul care trebuie plătit pentru a fi acceptat în haită. Senzualitate, culpabilitate catolică, nostalgie, dar o tratare cam artificială a acestor trăiri; ori, poate Bellucci pare voit cam rigidă, cam prea ]nchistată în rolul ei de ispită tăcută, de fantasmă .

Probabil nu știe oricine că versiunea europeană a filmului a fost trunchiată cu 10 minute, în versiunea americană – fiindcă erau scene prea erotice pentru gusturile lor!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s