Remember

Memento 2 Remember

Actorii bătrâni nu mai pot juca altfel decât cu privirea. Mimica feței este ascunsă sub ridurile adânci, tremurul din gesturi nu mai trădează trăiri interioare, ci doar boli iar vocea nu e tremurată de emoție, ci e gâtuită de ani. Doar ochii mai rămân. În acest film Christopher Plummer joacă doar din priviri. Rolul său, un actor bătrân, este al unui actor bătrân care trebuie să își reînvețe periodic propriul personaj: cine este, pe cine iubește, pe cine trebuie să urască. Dar și să învețe să uite.

Dacă ați văzut excelent de excelentul Memento al lui Christopher Nolan, o să vă fie mai ușor să pricepeți despre ce e vorba aici. Pentru că și Atom Egoyan, regizorul lui Remember, folosește (doar) aceeași temă: cum e să te răzbuni atunci când, din cauza acceselor de pierdere a memoriei (demență cauzată de bătrânețe), periodic uiți cine ești și pe cine trebuie să urăști cel mai mult. Egoyan însă lucrează pe un scenariu mult mai bun, filmul este mult mai profund, experiența mea ca privitor mult mai generoasă. Per total, m-am așezat să văd un film și cred că am terminat de privit o potențială capodoperă. Și dacă nu e capodoperă, este o experiență de film extrem de ofertantă.

Să vă povestesc de ce prin comparație: de la Memento lui Nolan la Remember-ul lui Egoyan.

La Nolan, Leonard Shelby, personajul principal, este un tânăr care suferă o formă de amnezie prin care i se anulează practic memoria pe termen scurt. De aceea, pentru a-și aminti despre sine, folosește fotografii și tatuaje. Fiecare eveniment important din viața lui, fiecare informație critică este tatuată. Fiecare personaj întâlnit este fotografiat. Shelby își scrie viața pe propria piele pentru că nu are memorie pentru asta.

La Egoyan, personajul principal, Zev (care, ni se spune, în ebraică înseamnă ”lup”), este un bătrân care suferă de o formă de demență. El nu are decât o scrisoare de la un prieten de-al lui pe care trebuie să citească de fiecare dată când uită că soția lui, Ruth, a murit, de fiecare dată când uită pe cine trebuie să urască.

Și Leonard și Zev urăsc pe cineva. Ambii învață în fiecare zi să urască de la zero și ambii își trec în fiecare zi prin șocul aflării din nou și din nou a veștii că au pierdut persoana pe care o iubeau cel mai mult pe lume. Și ambii merg mai departe. Fac greșeli, dar merg mai departe.

Aici însă se opresc asemănările. Nolan ne expune un caz și ne pune mintea la încercare; Egoyan expune o traumă și ne pune inima la încercare. Nolan face din Leonard un caz excepțional pe care îl urmărim cu interes și detașare (până la urmă câți dintre noi se simt amenințați de faptul că se vor îmbolnăvi vreodată de o asemenea formă rară de amnezie..?); Egoyan în schimb ne vorbește de o versiune destul de probabilă a fiecăruia dintre noi (e foarte posibil să ajungem la 90 de ani și, da, e foarte posibil să suferim de o formă comună de demență). Nolan are o tehnică de filmare de excepție și inovativă prin care accentuează interesul privitorului. Egoyan filmează simplu și folosește doar prim planuri pe jocul privirii lui Plummer. Scenariul lui Nolan mă face să gândesc febril și să caut detectivistic sensurile poveștii. Egoyan îmi pune toate informațiile pe tavă și mă lasă doar să simt ce simte Zev. Nolan mă face să mă gândesc cine e Leonard, Egoyan mă face să mă întreb cine sunt eu. Într-un cuvânt, Nolan mă uimește. Egoyan mă sperie.

De fapt, Remember-ul lui Egoyan, cu jocul din priviri al lui Plummer, spune că timpul va face ca, la un moment dat, memoria să nu mai fie o regulă, ci o excepție. Că vom uita poate să iubim și vom uita pe cine urâm. Și că putem uita cine suntem. Uneori din cauza unei boli, alteori, mai frecvent, pentru că viața ne obligă să uităm cine suntem. Până la un punct.

Filmul este cu adevărat excepțional.Nu merită să povestesc aici despre el și să stric jumătate din experiență. Tot ce pot să fac este să vă rog să îl vedeți. Nu o să vă pară rău.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s