Spirit_Stallion-of-the-Cimarron

Despre puterea de a nu te lăsa învins. NICIODATĂ!

Îmi plac filmele inspiraţionale. Cele care îmi dau senzaţia, după ce le văd, că nimic nu este atât de greu pe cât pare şi, totodată, că ceea ce mi se întâmplă mie este nimic în comparaţie cu situaţiile prin care trec eroii respectivelor pelicule.

Un astfel de film este Spirit: Stallion of the Cimarron. Un film de animaţie având ca personaj principal un cal. Care nu vorbeşte în film, ci îşi povesteşte aventura vieţii: drumul de găsire a propriei identităţi. Şi vocea lui Matt Damon este mai mult decât potrivită pentru această poveste: fermă, carismatică şi mereu surprinzătoare, ea redă întâmplările trăite de armăsarul mustang născut să fie, asemeni tatălui său, conducătorul unei herghelii de cai liberi din Vestul Sălbatic.

De la mânz la armăsar adult, mustangul nostru se bucură din plin de gustul libertăţii: libertatea de a se întrece cu zborul vulturului, de a-şi apăra familia de prădători, de a explora lucruri care îi stârnesc curiozitatea. Şi tocmai această curiozitate îl va băga în bucluc, într-una din seri, când se apropie mai mult decât trebuie de câţiva soldaţi, parte din armata venită să cucerească Vestul.

Capturat şi adus la o garnizoană militară, mustangul se va opune din răsputeri îmblânzirii. De la refuzul de a-i fi scurtată coama, regulamentar, asemeni celorlalţi cai din garnizoană, continuând cu împotrivirea de a se lăsa potcovit şi culminând cu încrâncenarea de a nu fi călărit, „Armăsarul Vestului” va da în faţa cailor, a oamenilor şi mai ales a lui însuşi testul suprem: păstrarea spiritului său neîmblânzit. Colonelul garnizoanei (voce James Cromwell) este cel care va încerca să îl îmblânzească – mai întâi lăsându-l fără apă şi mâncare timp de trei zile, apoi prin hotărârea de a-l călări cu forţa. Şi tocmai când acest colonel, asemuit de mustang cu un şarpe, compară îmblânzirea indienilor din Vest cu îmblânzirea acestui cal, pe care călăreşte victorios, eroul filmului pune piciorul în prag, căci „uneori un cal trebuie să facă ceea ce trebuie” şi îşi aruncă călăreţul dincolo de gardul ţarcului de călărie. Salvarea de glonţul colonelului îi vine de la un „două picioare” ciudat, „Little Creek” pe numele lui, un indian Lakota cu care evadează din garnizoana ce îi ţinea pe amândoi prizonieri. Noul său tovarăş îi arată lumea indienilor Lakota şi i-o prezintă pe „Rain”, iapa ce va încerca să-l … domesticească.

Povestea mustangului pare una obișnuită, însă măsura caracterului său este dată de puterea de a rezista, de a merge înainte: atunci când este luat de lângă ai săi şi dus printre străini, departe de tot ce îi era cunoscut. Sau când intră în lumea celor din tribul Lakota şi caută să înţeleagă nefireasca apropiere dintre cai şi oameni. Mai târziu, când este dus să lucreze la calea ferată ce duce chiar în ţinuturile unde familia sa încă aleargă în libertate. Singurătatea, teama de necunoscut, încrâncenarea, refuzul de a ceda, devotamentul faţă de Little Creek (căruia îi salvează viața) şi Rain, toate fac din filmul lansat în 2002 şi nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun film de animaţie, o excelentă lecţie de determinare atât pentru oamenii mari, cât şi pentru copii.

Şi dacă tot ce am povestit mai sus, alături de coloana sonoră excepţională compusă şi cântată pe toată durata filmului de Bryan Adams (cu titluri sugestive ca „You can’t take me”, „Get Off my back”și mai ales „Here I am”) nu v-au convins să vizionaţi acest film, atunci vă redau în încheiere o singură scenă: mustangul călărit (în sfârșit) de Little Creek, urmărit de soldaţi, în frunte cu colonelul de care scăpase deja de două ori şi căruia nu îi venea să creadă că dă din nou ochii cu cei doi fugari, urcă crestele Marelui Canion până se trezeşte pe o culme de unde nu mai are scăpare – hăul se întinde în fața lor, urmăritorii se apropie din spate. Singurul platou pe care se pot salva amândoi este la muuuulţi metri distanţă.

Aşa că armăsarul face o săritură demnă de un super-erou, săritură ce m-a dus cu gândul la saltul lui Eleanor din „Gone in 60 seconds” 🙂 Când aveţi nevoie de un pic de încurajare, indiferent din ce motiv, vizionaţi filmul ăsta. Vă promit că nu veţi regreta 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s