Steve Jobs – viața este o telenovelă

Clar că scenariul lui Steve Jobs (2015), moșit de Aaron Sorkin după biografia oficială scrisă de Walter Isaacson, nu se ridică la nivelul The Social Network, deși a fost premiat cu un Glob de aur. Ca dovadă, nu a fost inclus pe lista scenariilor candidate la Oscar, deși avem acolo două categorii: cel mai bun scenariu original și cel mai bun scenariu adaptat (unde ar fi intrat cel al lui Sorkin).

Cu toate acestea, după cum bine remarca Răzvan Nicoară în cronica sa, scenariul reușește să surprindă câteva aspecte ale personalității lui Jobs: inovatorul, vizionarul care lansează idei și produse noi, showman-ul, și în final, doar tangențial, prețul plătit pentru asta. Incomplet. Îl contrazice aici un informatician, profesorul Daniel Ioan, care a trăit live magia lansărilor din filmul lui Danny Boyle, și pe care îmi permit să-l citez: „Steve Jobs lasă impresia unui vrăjitor însingurat, care se luptă cu el însuși, dar și cu cei din jurul lui. Incapabil de a obține satisfacții majore în viață, poate și pentru că nu respectă șablonul stilului american de viață, al celor din jur. Toate astea cu un preț greu, pe care Danny Boyle, Aaron Sorkin si Michael Fassbender reușesc să-l arate în mod magistral. Asta este marea reușită a filmului și nici nu știi de unde vine: din scenariu, din regie sau din actorie?”

Prezentând iMac-ul, Steve Jobs spunea: acesta este primul lucru pe care consumatorii îl spun ca îl vor pentru a folosi computerul – internetul. Deși este în totalitate un Macintosh, noi țintim primul lucru pe care îl vor consumatorii și anume sa intre pe internet – simplu și rapid. Dialogând cu Răzvan (care abia după ce analizează minusurile filmului, dă cu seama cât de bun este), dl. profesor ajunge cam la aceeași concluzie: cum că prezentarea personajului ar fi cam telenovelistică. Eu cred că asta depinde de ce anume privești sau dorești să scoți în evidență: viața oricui este o telenovelă, dacă ținem cont de schimbările la care suntem supuși și, funcție de relațiile sociale, îi supunem pe cei cu care ne intersectăm. Nici măcar un om de știință cum era Alan Turing (a cărui imagine apare în Steve Jobs, ca posibilă reclamă a lansării iMac-ului) nu a fost scutit de așa ceva.

Dacă Aston Kutcher reușea să strice Jobs (2013) jucându-se mai mult pe sine decât pe creatorul Apple, Aaron Sorkin și Michael Fassbender reușesc să repare a doua perioadă a vieții lui Jobs (cea a lansărilor de produse) și să o strice și ei, la rândul lor, pe prima (cea a căutărilor, pe care pune accent Jobs). Eu aș fi denumit filmul doar Steve, pentru a-l pune în contrast cu Jobs (asta a și fost intenția – declarată – a lui Sorkin) și pentru a arăta că, la urma urmei, cele două filme se completează. Iar viața lui Jobs, chiar așa fragmentar cum au reușit s-o redea ele, n-a fost (doar) o telenovelă. În fapt, omul a suferit un transplant de ficat și a murit de cancer pancreatic, pe care și-l descoperise în octombrie 2003, iar vreme de nouă luni a încercat să se trateze naturist. Abia apoi a recurs la operații și a combinat tratamentele naturiste cu medicina tradițională, supraviețuind două decenii unei forme de cancer a cărei speranță statistică de viață este între 3 și 6 luni. Aici era telenovela 😦 mă aștept să urmeze un serial.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Steve Jobs – viața este o telenovelă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s