i de la internet, inspiration, inovation

– Tatiii, are internet? întrebau puștoaicele mele la fiecare laptop nou adus în casă. Sau, despre mașini:

– Are radio/CD/DVD?

Dincolo de caracteristicile tehnice cu care ne lăudăm majoritatea dintre noi, cumpători și vânzători de produse, utilizatorul lor, care nu coincide cu inventatorul, sau cumpărătorul, este interesat de utilitatea și de ce nu, experiența adusă de produs (satisfacția).

Chiar dacă, da, computerul nostru personal este un accesoriu cât se poate de tehnologizat, de ale cărui caracteristici am devenit conștienți cu toții (utilizatorii săi tehnici sau a-tehnici), până și autoturismul personal este ceva mai mult decât un motor pus pe o caroserie accesorizată, care te duce de la punctul A la punctul B (definiția Loganului).

Am revăzut aseară o parte din ultimul film al lui Kate și Fassbemder, Steve Jobs (2015), pornind de la cronica lui Răzvan și constatarea d-lui profesor Daniel Ioan, de la Centrul de Inginerie Electricã Asistatã de Calculator (CIEAC), urmată de un comentariu pe facebook pe care îl reproduc mai jos, cu diacritice (pentru că scriem pentru cititori, nu pentru SEO):

Steve Jobs (2015, SUA) – film biografic regizat de Danny Boyle după un scenariu de Aaron Sorkin, acoperind perioada 1984–1998 din viața unuia din cei mai mari inovatori IT, fondatorul Apple si Pixar. Este structurat în trei episoade, ce prezintă lansarea produselor: Apple Macintosh, the NeXT Computer și iMac G3. Cele trei evenimente au loc în mari săli de spectacol (San Francisco Opera House, Louise M. Davies Symphony Hall și the Civic Center) și au tensiunea marilor premiere de operă, teatru sau balet. Tensiunea din culise atinge paroxismul, în condițiile în care sunt introduse în acțiune succesiv personajele cheie: Steve Jobs (Michael Fassbender), Joanna (Kate Winslet) director executiv (marketing), confidenta și femeie buna la toate, Wozniak (Seth Rogen) co-fondator Apple, John Sculley (Jeff Daniels) – CEO Apple în perioada 83-93, adus de la PEPSI Co, Chrisann Brennan (Katherine Waterston) prietena din adolescență a lui Jobs, Lisa (un copil de doar câțiva ani, inițial, nerecunoscută de tatăl ei, jucată succesiv de Makenzie Moss, Ripley Sobo și Perla Haney-Jardine, la vârste diferite) fata lui Steve, și alți câțiva ingineri Apple.

Cred că scenaristul a făcut bine rezistând tentației de a descrie mai mult de trei evenimente din viata atât de bogată a lui Jobs. Lăcomia ar fi fost fatală valorii filmului, diluând ideea centrală. Ața s-a limitat la câteva flash-backuri care dau coerență acțiunii. Este un film de cu totul altă factura decât clasicele filme motivaționale, gen Joy. Are sanse pentru TOP 10 2015. Știam despre aceasta producție cîteva lucruri: regizorul Danny Boyle realizase anterior in 1996 impresionantul Trainspotting, unul din cele mai importante filme britanice din toate timpurile iar actorul din rolul principal, german-irlandezul Michael Fassbender are o carte de vizita impresionanta, atat în superproducții cât și în filme independente.

Interpretarea sa dintr-un film dificil cum este Shame (2011), de exemplu, te face sa-i acorzi toată admirația. Mai știam că scenariul filmului a fost foarte lăudat și nominalizat pentru diferite premii iar Kate Winslet pentru rol feminin secundar. Mie filmul mi-a dat sentimentul că mi-am rememorat o parte din propria viata. Pentru mine Steve Jobs ți Wozniak sunt oameni reali, contemporani de-ai mei, pe care îi știu de foarte multă vreme, cum sunt la fel de reale Apple Macintosh, NeXT sau iMac. Știam și discutam cu prietenii mei, toți pasionați de calculatoare despre competiția dintre Apple, Microsoft si IBM în detaliu, așa cum alții urmăreau meciurile de fotbal ale vremii. La fel, biografia pasionantă a lui Jobs, și peripețiile sale incredibile în diferitele companii în care a fost implicat. Detaliile tehnice despre GUI, OS, Ethernet, Object oriented îmi sunt foarte familiare, și au făcut parte din viata mea profesională, din preocupările de zi cu zi. Dezvoltarea explozivă a tehnologiilor și creșterea performantelor care se făcea exponențial ne supunea imaginația unui joc al minții greu de descris acum.

Norocul meu a fost că nu au fost numai lucruri despre care citeam în reviste, ci multe dintre ele erau palpabile, deoarece am avut ocazia sa lucrez cu hardware și software de vârf, exact atunci când ele se dezvoltau. Am trăit exact trecerea din film de la calculatoare personale pe care le puteai stăpâni bit cu bit, pana în străfundul lor (BIOS și CPM OS, adresarea directa a cipurilor de pe placa, programare în limbaj de asamblare, primele interpretoare și compilatoare pentru calculatoarele personale), scăderea succesiva a dimensiunilor dischetelor flexibile, primele harddiscuri, imprimante laser, e-mail și apoi www. Au fost vremuri absolut magice. Parțial au fost redate în film, dar nu știu dacă toți spectatorii au simțit magia despre care vorbesc. Dac-aș fi trăit în America, aș fi fost precis unul din entuziaștii acelor săli din film, pentru care monștrii sacri, marii inovatori erau de-ai noștri. Sentimentul venea din perioda Hippie – Flower power, mai ales in USA era un fel de democratie a relatiilor umane, care erau mai mult familiare decat ierarhice.

Iar în Valea Siliciului, fiecare avea un potențial baston de maresal, oricând o idee originala putea produce o grămadă de bani, dar oamenii nu erau ahtiați după bani ci mai curând pasionați de ce fac si de ce va urma. Traiam cu totii fascinatia acestui miracol al expoziei IT, eram parte din ea. Sunt lucruri care se întâmplă nu numai o singura dată în viață, ci am impresia ca o singura data în istoria omenirii. Și toate astea nu pentru ca oamenii au fost exceptionali, ci pentru ca au fost întrunite conditiile pentru o revoluție tehnologică. Acum a fost cea informatica – digitala, alta data a fost cea industrială iar mai demult Renașterea și as adauga și, cândva, descoperirea scrisului.

O mare provocare a filmului este combinația echilibrată, credibilă, între aspectele fundamentale ale vieții din acea societate. Mă refer nu numai la aspectele tehnice, dar si la cele managerial-financiare, de marketing, precum si la cele umane: dragoste, familie, copii. La felul în care oamenii interacționează sub imperiul banilor și cunoștințelor (know how), cum ies la iveala trăsăturile de caracter dar și dramele sufletești. Cum idei aparent neînsemnate, pe un teren tehnologic si economic fertil infloresc și ajung sa genereze averi fabuloase. Cum la apogeu cresc și riscurile ca într-o familie părinti și copii să se dea în judecata pentru bani. Cred ca aici filmul reușește, te face să te gândești la toate lucrurile astea. Toate acestea au fost redate cu riscul de a eșua în telenovelă. Personajele principale sunt foarte atent concepute și impecabil interpretate. Mai ales Steve, care lasă impresia unui vrăjitor însingurat, care se lupta cu el însuși, dar și cu cei din jurul său. Incapabil de a obține satisfacții majore în viață, poate și pentru că nu respecta șablonul stilului american de viață, al celor din jur.

Este singular și în același timp uimitor prin faptul ca reușește atât de bine, fără să fi fost profesionist în nici un domeniu, nu a scris linii de cod, nu a inventat nici o schemă hardware, nu se pricepea prea bine nici la finanțe. Cu toate astea, intuiția, mintea deschisă, înțelegerea potențialului noilor tehnologii și alegerea (citește folosirea și apoi abandonarea) oamenilor pentru proiecte, i-au adus succesul fabulos de care s-a bucurat. Dar toate astea cu un preț greu, pe care Danny Boyle, Aaron Sorkin și Michael Fassbender reușesc să-l arate în mod magistral. Asta este marea reușită a filmului și nici nu știi de unde vine: din scenariu, din regie sau din actorie?

Ce nu mi-a plăcut: caracterul prea teatral al filmului, pare filmat aproape în timp real, cu câteva flashbackuri. Iar în câteva ore (cât este timpul psihologic al filmului), se întâmpla parcă toate lucrurile importante din viata lui Steve Jobs. Din punct de vedere comercial este bine, filmul are un ritm care-i da suspans, dar din punct de vedere artistic nu este 100% convingător, îți sugerează câteodată o telenovelă în care lucrurile se întâmplă ca sa fie arătate. Asta îl face sa nu fie cel mai bun film al lui Danny Boyle și nici al lui Michael Fassbender.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;i de la internet, inspiration, inovation&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s