Ida (2013)

Film polonez premiat cu Oscar pentru cel mai bun film străin
Regizor: Paweł Pawlikowski
Scenariu: Paweł Pawlikowski și Rebecca Lenkiewicz
Muzica: Kristian Eidnes Andersen (extrase dintr-un preludiu de Bach, saxofonistul de jazz, John Coltrane)

Ida_(2013_film)

Cinemaul (cuvânt, până nu demult, desuet – reintrat în uz) polonez a ajuns recunoscut universal, deja cu mult înainte de `89, chiar dacă are cele mai puține filme comerciale din Europa. Polonezii au avut și au foarte multe filme valoroase, cunoscute, premiate, dar și regizori (Krzysztof Zanussi, Roman Polanski, Jerzy Skolimowski, Krzysztof Kieślowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda), actori de prima mână (Pola Negri, Zbigniew Cybulski, Beata Tyszkiewicz, Daniel Olbrychski, Joanna Pacuła). Și totuși, Ida este prima producție poloneză care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film străin la ceremonia din 2015.

ida604-tt-width-604-height-410-lazyload-0-crop-0-bgcolor-000000

În Polonia comunistă a  anilor 1960, Ida, o tânără în  vârstă de 18 ani, rămasă orfană în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, este crescută de mică într-o mănăstire catolică și urmează să pronunțe jurămintele prin care să devină călugăriță. Maica superioară o îndeamnă să iasă pentru câteva zile din atmosfera austeră pentru a cunoaște, dincolo de ziduri, viața ,,muritorilor de rând”. Ida o întâlnește astfel pe mătușa Wanda, care fusese judecător  în perioada stalinistă. Aceasta îi dezvăluie originea evreiască a familiei.

341264.jpg

Împreună cu această mătușă care-și îneacă regretele  și remușcările în alcool, Ida va merge la țară să descopere trecutul familiei. Nimeni de acolo nu știe nimic: omerta funcționează încă la maxim și sătenii nu dau relații despre familia Lebenstein.Pe măsura ce misterul este înlăturat, Ida cunoaște slăbiciunile oamenilor, muzica de jazz.

346196

Esența filmului nu constă în culpabilitatea colectivă, realitate cu care suntem obișnuiți, nici măcar nu se face mare caz de mătușa torționară. Esențiale sunt, aici, contrastele morale (rigorismul religios / festivismul tineresc – vezi muzica de jazz) și contrastele vizuale (luminozitate strălucitoare / gri crepuscular).

337641.jpg

Amintirile sunt redate  într-un  alb/negru  crepuscular, iar cu ajutorul unei camere fixe  și cu un montaj subtil, personajele luate în prim-plan (ca niște tablouri înrămate) par strivite de destin. Într-un stil minimalist („epurat”), filmul e o capodoperă a spiritualității de o frumusețe rară, chiar dacă dezgroapă orori.

21062662_20131202125019091Joc  reușit, aici, al debutantei Agata Trzebuchowska.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s