Theeb 1

Unele filme se văd cu inima. Altele se văd cu creierul. Theeb cred că trebuie văzut cu creionul pe hârtie. Cel puțin pentru un occidental, acest film are nevoie încă de la început de o traducere interculturală. Și, cu atât mai mult, pentru un film care concurează la Oscaruri la secțiunea film străin (Theeb, regizor Naji Abu Nowar).

Atât de evident mi-a fost acest lucru încât, după ce am început să vizionez filmul, la nici 10 minute cred (și nu am să vă spun scena pentru a nu ”spoileriza” aici), m-am oprit și am pus de-o reîmprospătare a memoriei referitor la tradițiile, valorile și comportamentele lumii arabe. Abia apoi, după o oră și ceva de citit lucruri legate de cum se mănâncă, cum se salută, care sunt tradițiile (cu reguli de fier) legate de modul cum este tratat un oaspete, ce înseamnă onoarea, rușinea și ce presupune datoria de sânge la arabi, abia apoi am purces din nou la vizionarea filmului. Și această documentare a făcut tot sensul. Abia apoi mi-am dat seama de complexitatea poveștii din Theeb.

Așadar, înainte de orice, vă rog, citiți despre arabi. Încercați să vedeți de ce se mănâncă numai cu dreapta, ce rol are un copil în familie, cum sunt tratați străinii. Apoi mergeți la film. Și mergeți cu inima împăcată pentru că merită.

Vă veți da seama că nu este doar un bildungsroman pentru copilul beduin care, pe drum (cum altfel să devii matur decât pe un drum..?) învață ce înseamnă viața, moartea, dragostea, cinstea, onoarea, curajul.. Este mai mult decât atât. Este un film despre morală, despre etică (da, derivată mult din islam dar nu doar de acolo) și despre a face lucrurile drepte. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre un copil.

Așteptați-vă la un film despre o lume aspră (beduinii din deșerturile Arabiei Saudite de azi), prinsă într-o istorie sângeroasă (în timpul primului război mondial, când englezii și turcii erau în conflict iar arabii erau la mijloc între două imperii, cel Otoman și cel Britanic) și într-un moment în care tradiții și o cultura vechi de mii de ani se schimbă peste noapte (calea ferată abia construită de către occidentali distruge ”meseria”arabilor beduini, până atunci, la mare cinste, de călăuze ale deșertului și face ca aceștia, cei care odinioară erau cei care stăpâneau deșertul, să moară literalmente de foame și să fie obligați să devină, unii dintre ei, hoți la drumul mare). Totul văzut prin ochii unui copil, Theeb.

Nu este un film cu performanțe tehnice deosebite. Nu cred că are o regie sau un scenariu care să ne surprindă. Ba chiar dimpotrivă, totul pare a fi simplu (inclusiv jocul actorilor, mai puțin al copilului care are momente în care joacă MAGISTRAL!!), fără inovații și fără artificii de construcție a filmului. Ce m-a cucerit însă pe mine este povestea. Și povestea chiar are nevoie de postare nouă.

Citiți despre arabi. Notați-vă lucrurile esențiale. Apoi vedeți filmul. Vă las o săptămână pentru asta. Abia apoi vorbim despre poveste. Așadar, pe 14 februarie vorbim, fără teama de a ”spoileriza”, despre povestea Theeb. Enjoy!

 

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Theeb 1&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s