Moonlighiting (1982)

Slujba secundară (1982) este răspunsul politic al regizorului polonez Jerzy Skolimowski la situaţia din ţara sa natală. Pe 13 decembrie 1981 era declarată Legea marţială în Polonia şi Solidaritatea era astfel înfrântă. Skolimowski s-a apucat imediat de scris scenariul filmului, care, deşi nu are mesaje politice directe, este profund politic. Povestea a patru muncitori polonezi, veniţi la Londra cu vize de turist de 30 de zile, este spusă cu umor şi ironie. Memorabile sunt scenele în care cei patru se confruntă cu bogăţia societăţii occidentale, dar şi cu prejudecăţile acesteia faţă de cei din Est.

Patru polonezi, dintre care unul singur vorbeşte limba engleză (Nowak – Jeremy Irons), ajung la Londra cu vize de turist şi au doar o lună pentru a renova casa Şefului (jucat de Skolimowski însuşi). Evident, fără să atragă prea mult atenţia vecinilor englezi. La scurt timp însă de la plecarea lor din ţară, situaţia se schimbă dramatic, iar impunerea Legii marţiale închide orice legătură a Poloniei cu exteriorul. Nowak, aflând din ziarele engleze ceea ce se întâmplă acasă, decide să păstreze secretă situaţia din Polonia, pentru ca ceilalţi muncitori să se concentreze asupra renovării. Apolitic, el însuşi instituie o dictatură în casa din Londra, manipulând vieţile colegilor săi spre “binele” lor: găseşte diferite modalităţi pentru a-i împiedica să aibă parte de telefonul de duminică, cu familia, şi astfel să afle de Legea marţială de acasă; îi trezeşte în fiecare zi tot mai devreme, fără ca ei să fie conştienţi de asta, pentru a termina lucrările la timp.

Skolimowski face povestea să fie şi mai veridică, filmând chiar în casa sa din Kensington, în iarna lui 1981, şi folosindu-i pe post de actori chiar pe muncitorii săi.

Jeremy Irons este epocal în rolul polonezului Nowak. Moonlighting este, practic, filmul său. El îşi conduce echipa în ceea ce pare să fie un tărâm al făgăduinţei, unde “magia valutei” face ca plata pe o lună acolo să fie echivalentul de acasă al plăţii pe un an întreg, iar supermarket-ul este un fel de Disneyland. El negociază cu englezii pentru materialele necesare, dar este şi ţinta prejudecăţilor lor. Tot el gândeşte o metodă ingenioasă de a face rost de alimente când banii se termină şi de a le oferi colegilor săi o masă de Crăciun cum se cuvine. Tot el face rost, folosind aceeaşi metodă, şi de cadouri pentru soţiile colegilor. Şi în tot timpul acesta, trăieşte propria dramă, a infidelităţii soţiei cu nimeni altul decât Şeful.

Moonlighting a fost distins cu premiul pentru scenariu la Cannes, în 1982, fiind nominalizat şi la Palme d’Or. Vincent Canby de la The New York Times îl numeşte unul din cele mai bune filme despre exil, alături de filmul lui Polanski Locatarul (1976). Iar Roger Ebert îşi pune problema semnificaţiei sale: “Is the house itself Poland, and the workmen Solidarity – rebuilding it from within, before an authoritarian outside force intervenes? Or is this movie about the heresy of substituting Western values (and jeans and turkeys) for a home-grown orientation? Or is it about the manipulation of the working classes by the intelligentsia? Or is it simply a frontal attack on the Communist Party bosses who live high off the hog while the workers are supposed to follow the rules?”

I can speak their language […] But I don’t know what they really mean – Nowak

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s