Close-up (1989)

Pentru fanii Reconstituirii lui Pintilie, s-ar putea să prezinte interes varianta iraniană, o docuficțiune filmată trei decenii mai târziu. Dacă am făcut o analogie cu opera regizorului nostru, să facem și delimitarea necesară: Reconstituirea poate fi considerată (după ultimele clasificări de gen) ca parte dintr-un alt subgen (de asemenea, hibrid) de documentar cu intenții satirice, numit în engleză mokumentary.

Ambele (docufiction & mokumentary) sunt confundate cu docudrama – de regulă documentar de televiziune, în care joacă cu precădere actori. Acestea sunt însă clasificări contemporane – la data apariției lor, ambele erau noutăți absolute.

Atenție, spoiler: un cinefil frustrat (Hossein Sabzian), care se prezintă drept Makhmalbaf (exponent al noului val iranian, regizor cu șapte filme la activ în acel moment, inclusiv The Cyclist), este arestat. Vestea (relatată de ziaristul Farazmand chiar în debutul filmului) îi oferă lui Abbas Kiarostami ideea de bază pentru filmul semi-documentar (de ficțiune) intitulat Close-up.

Close-up2

Două camere filmează procesul tânărului cineast acuzat, dintre care una cu un obiectiv close-up pentru a sonda adâncimile psihologice al cazului. Toate celelalte personaje implicate (familia Ahankhah, prietenul de familie Mohseni, taximetristul Shamaei, șamd) își joacă propriul rol în acest documentar de ficțiune, primul din țara sa în genul hibrid docufiction.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s