Vokzal_dlya_dvoikh

Gară pentru doi (1983)

Un Frankie și Johnny varianta rusă, „o fericire târzie cu gust amar și un dram de ironie” – îl descria Olga Ulianova în 1983 (Le Film sovietique). La prima proiecție în București a poveștii de dragoste dintre o chelneriță și un pianist, într-o gară gri, ce definește întreaga lume, era o coadă de peste o sută de metri, fiindcă toată lumea știa că e un film revoluționar pentru Zilele filmului sovietic – în cadrul cărora rula.

Întâlnirea întâmplătoare cu un pasager (Oleg Basilashvili) care pierduse trenul reuşeşte să-i reaprindă chelneriței (interpretată de Ludmila Gurcenko) speranța în dragoste. Eldar Ryazanov a regizat filmul în care joacă și Nikita Mikhalkov. Atmosfera este susținută de un tango optimist, gen: Încearcă să-ţi refaci acum viaţa / Pentru că miza e chiar viaţa ta / Dacă nu pierzi, nu vei câştiga!

Avem ceva similar ca atmosferă în dramaturgia română (Mihail Sebastian – Steaua fără nume) piesă ecranizată în 1965, Mona, l’étoile sans nom (co-producție româno franceză) cu Marina Vlady și Claude Rich în rolurile principale. În rolul profesorului Udrea, prietenul lui Miron – Grigore Vasiliu Birlic, Louis de Funès-ul cinematografiei române.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s